Episodul 1 – Scanteia
Suntem o familie normala dupa principiile mele si total anapoda dupa doctrina altora, dar pe acestia din urma ii excludem ca oricum nu citesc ei forumuri si bloguri de rulotism si sunt cantitate neglijabila in ecuatie. Familie intemeiata prin consimtamantul liber exprimat pe cand aveam vreo 25 de anisori si nu stiam prea exact cu ce se mananca treaba asta, casnicia. Peste 2 ani a venit si unicul copil al familiei, o scumpete de fetita, care in zilele noastre este domnisoara in toata regula si datorita careia fac parte acum din acest univers, rulotismul.
Prin 2015, de fapt nu prin, ci sigur in 2015, am fost la mare ca in fiecare an. Habar nu am unde am stat atunci, dar oricum prin Turcia, ultra all, tot tacamul, stiti si voi, nu mai intram in amanunte.
Fiica-mea avea atunci fix 11 ani si 8 luni, iar cand ne-am intors in tara, ce vorbesti? Nici una, nici alta, sa plece in Vama cu o colega ca nu s-a saturat de mare, auzi! Normal ca nu singura, ci cu parintii colegei, pe care-i cunosteam, eu mai putin, sotia mai mult. Dupa lungi tratative, respectiv, “Nu-i asa ca esti cel mai bun tatic din lume?”, si-a facut bagajul si directia Vama. Eu cu sufletul cat casa, normal caci statiunea aceasta a fost preferata mea ani la rand, ea cu fericirea copilului ce pleaca in aventura. Ca sa nu mai lungesc inutil povestirea, fratilor, s-a intors din Vama super incantata, astfel incat anul urmator, in 2016, normal ca ne-am facut concediu tot aici. Bine, oricum discutasem cu sotia sa ramanem cumva pe langa “casa” tinand cont ce se intampa prin Turcia si Grecia, doua tari in care de regula ne facem veacul in fiecare vara.
De ce am facut acesta introducere, vedeti imediat. Dialog intre tata si fiica in masina, dupa ce statusem 2 saptamani prin Vama:
- Tati, pot sa te intreb ceva?
- Orice.
- Cat costa drumul pana la mare?
- Pana unde la mare, in Vama?
- In Vama, da.
Calculez eu rapid cati km sunt din Bucuresti, cat este podul, cat motorina si ii dau raspunsul fetei.
- Aaaaa, zice. Pai eu mai am bani si de drum dus-intors si de distractie. Ba cred ca ne ajung sa mai mergem si la restaurantul bulgaresc (este vorba de cel din Dalboka). Mai venim intr-un week-end?
“Nu stiu alti cum sunt”, dar eu am inceput aproape instantaneu sa trec prin multiple stari sufletesti, care mai de care mai neclare. In primul rand ca in toata Vama nu gaseai cazare decat eventual intr-unul din multele campinguri si oricum la cort. Unde sa stai, pe plaja? Ca a venit vorba de cort, fii-mea n-are nicio treaba sa doarma, ba’ am impresia ca i-ar face placere sa si traiasca intr-unul. Ca sa mai clarificam un aspect, ea face parte si dintr-un club al Cercatasilor - asta ca sa va faceti o idee de independenta ei si de increderea aratata de noi (parintii). In schimb sotia…hai sa spunem ca-i provoaca disconfort – de cort este vorba .
Singurul lucru la care ma puteam gandi in acel moment era un 8+1. Ramasesem cumva blocat mental pe ideea unui van. Cum a aparut imaginea van-ului, asa a si disparut si a facut loc unei minunate rulote. Tin sa va spun foarte clar, ca sa intelegeti fenomenul. Nu m-am gandit niciodata, dar niciodata, nici macar tangential, ca voi avea vreodata o rulota. Este ca si cum ai sta la tara si in loc de porc domestic, sa te gandesti sa cresti un mistret. Ba’ poate varianta doi este mai plauzibila.
Pana acasa in masina s-a discutat doar de achizitia unei rulote si de viitoarele calatorii pe care le vom face noi trei.
Despre cum am reusit achizitia casutei, in episoadele urmatoare.
Comentarii
Comentarii Recomandate
Pentru a adăuga comentarii este necesară înregistrarea sau autentificarea
Trebuie să detii un cont de membru pentru a adăuga comentarii
Înregistrare membru
Creaza un cont de membru. Este foarte uşor!
Înregistrare cont nouAutentificare
Ai deja un cont de membru? Conecteaza-te aici.
Autentificare în cont