Olanda. Hmmm,  ce-i pana in Olanda? Te sui in masina, conduci vreo 22-24-26 de ore si ai ajuns, nu-i mare dandana. Asa cugetam eu pe la inceputul lui septembrie anul trecut, dupa ce convenisem cu Patrick sa ne vedem pentru achizitia rulotei. Eu ca eu, dar sa vezi sotia. Vin cu tine ca nu poti conduce atat timp, ca e bine sa mai ai pe cineva cu tine,  te mai tine de vorba, ca ne mai schimbam la volan, ca unde dormi, ca, ca, ca…Mai fata mea, stai linistita, nu-s nici primul, nici ultimul care se incumeta la asa ceva. Nu-s’ cum face ea, de vorbeste cu unul dintre finii mei, omul ma suna si nici una, nici alta se invoieste de la job si hop cu mine in tara lalelelor dupa rulota.

      Bun, aveam acum si insotitor, dar cu ce masina sa merg? Sotia tot o tinea una si buna sa iau peugeotul, ca-i diesel, cuplu mai mare, bla, bla…Dupa ce-am analizat situatia, mi-am dat seama ca are dreptate, astfel incat am comandat vineri carlig si pentru leut, marti l-am montat si noaptea am purces la drum de seara, eu, finu’ si socrul finului care este sofer profesionist cu toate categoriile in permisul de conducere si care se lauda cu ele de parca le ia in fiecare an, nu o data in viata.

     Discutasem in prealabil cu Patrick sa intalnim joi dimineata la ora 9 sa vedem rulota si sa perfectam actele. Noi aveam la dispozitie cam 10 ore in plus fata de estimarea gps-ului, asa incat nu ne-am grabit, am poposit prin Parndorf in cautare de ceva chilipiruri pentru cei de acasa, am oprit sa mancam, sa bem o bere, stiti si voi nu mai intru in amanunte.

     Ce s-a intamplat la Patrick, este foarte nostim acum cand imi amintesc si va povestesc, dar in acele momente imi venea sa plang de ciuda ca-s’ asa de prost, sau ca sa nu fiu asa de dur, asa de neinformat. Ca sa intelegeti ce urmeaza,  reamintesc pentru cei ce au lecturat episoadele trecute faptul nu doar ca nu m-am suit niciodata intr-o rulota, dar nu  vazusem o rulota mai aproape de 2 m in viata mea, sau chiar daca am vazut nu m-a interesat.

     Ora 8:45 eram in fata rulotei, frumos parcata pe o staduta extrem de cocheta undeva intr-un mic orasel din nord estul Olandei. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma apuc sa montez carligul, semidemontabil, caci asa aflasem eu de te miri unde de faptul ca in “afara” nu ai voie sa mergi cu maciulia montata si ca-i amenda asa de mare, incat faci cale intoarsa. Am montat carligul in 3 minute, mi-am aprins o tigara si ma uitam cu un ochi extrem de critic la rulota. Prima data m-am uitat sa verific daca are toate geamurile intregi, atat ma ducea pe mine capul, apoi daca este lovita pe exterior.

     Vazandu-ne pe langa rulota, apar doua persoane mai in varsta, care ne-au spus ceva in limba natala, am intuit ca ne intrebau ce cautam pe acolo, i-am raspus ca-l asteptam pe un nene Patrick, la care oamenii s-au luminat la fata si au tot repetat ceva legat de Patrick asta. Au intrat in casuta de langa rulota si in mai putin de 2 minute apare el, Patrick. Hmmm, nu-s cum sa-l descriu, era buna o poza, dar din pacate n-am facut niciuna cu ei, iar acum imi pare rau. Un om cam pe la 30-35 de ani, 1.60 inaltime si o costitutie atretica identica cu cea a lui Mowgli, inclusiv mersul si scalambaiala mainilor. A venit catre mine, tot un zambet si repetand ceva cu George, m-a si imbratisat, de zicei ca ne cunoastem de cand ne-a imprietenit Baloo si-am luptat impreuna contra lui Shere Khan. Am fost ferm convins, cred si acum acest lucru, de faptul ca a fumat ceva bun de dimineata, altfel este inexplicabila euforia lui. Nu trebuie sa va mai spun ca nu vorbea o boaba de engleza, noroc cu sotia lui, din pacate nu-mi amintesc cum se numeste, o miniona destul de simpaticuta si cumintica in raport cu Patrick. Ne-au invitat la o cafea, am discutat de una, de alta, de caine, de copii, am aflat ca oamenii mai in varsta erau parintii lui Patrick, ca nenea Patrick nu era olandez sadea ci nu-s’ din ce tara sosit acolo de 10-15 ani.

     Am revenit la rulota cu cheile si sa vedeti voi detectivul din mine cum analiza interiorul. Prima data, ca taranu’ am ramas cu gura cascata si nu puteam sa-mi amintesc pasii invatati pe net de verificare a unei caravane. Nu mirosea a nimic, nu a mucegai, nu a aer inchis, nu a solutii de curatat, nu a detergent, a nimic. O curatenie impecabila peste tot. Podeaua tare, perdelute la geamuri, uite are si o trapa…Cam asta era in capul meu. Patrick si banuiesc ca nu doar el, si-a dat seama ca ceva nu-I ok si m-a intrebat, prin sotie –normal, ce are rulota de nu-mi place. Le-am repetat ca nu mai vazusem in viata mea o rulota si ca nu stiu la ce sa ma uit si ce sa verific, a.i. mi-a facut instructajul Patrick, asistat de sotie pt traducere. Uite asa se lasa masa, se trag pernele, sa face patul, sub perne este boilerul, uite robinetii de golire, in partea dreapta sub perne este un transformator, aici este baia, m-a invatat sa deschid trapele, mi-a verificat toate geamurile, plasele de tantari, rulourile, etc…Cel putin jumatate de ora n-a tacut o secunda, m-a tras in toate colturile si cotloanele rulotei, interior si exterior. Isi mai amintea ceva, hop in rulota, altceva, repede afara, ca obosisem cumplit doar ascultandu-l, sotia lui netinand pasul la traducere. Am zis ok, gata, hop, vreau sa vad cum functioneaza aragazul, frigiderul si incalzirea. S-a dus omul, a venit cu o butelie sigilata, pe care am achizitionat-o, a probat si toata instalatia pe gaz, chit ca-mi tot spunea ca are nu-s’ ce agrement tehnic.

     Sa fi tot trecut vreo 2-3 ore de cand ne-am intalnit, am convenit ca rulota este exact ce-mi doream si sa mergem sa facem actele si plata. Mergem, mergem, dar unde? Pune-te pe dat telefoane la RDW, discuta cu oamenii aia ce acte, ce asigurari imi trebuie, etc. Eu o tineam una si buna ca Romania este in comunitatea Europeana si nu trebuie export, tot felul de tampenii care mai de care. Insistau la faptul ca nu-mi trebuie asigurare caci este valabila cea de la masina si sa intreb la brokerul meu. Idiot cum sunt, l-am sunat pe om, s-a interesat inclusiv cat este amenda daca nu am asigurare. Dupa ce am definitivat traseul de plimbat hartiile pentru acte, hai sa facem plata. Tin sa mentionez faptul ca au dorit banii cash, nu stiu de ce nu doreau interactiunea cu banca. Poftim banii cat ne-am inteles + butelia + oglinzile.  Nu-i bine, trebuie sa mergem la banca sa-i verifice. Bun, hai la banca. Aici ca sa verifice banii alta solutie nu exista decat sa-i bage in bancomat si acolo au ramas, respectiv direct in contul doamnei, de nu stiam daca sa ma prapadesc de ras sau sa par extrem de trist.

     Ajunsi acasa, alta gluma nu a stiut Patrick sa faca decat ca acum banii sunt in contul lor si rulota tot la ei. Le-am raspuns ca din partea mea nu este obsolut nicio problema, afirmatie la care au ramas interzisi. Era de filmat cum au trecut de la extaz la agonie cand surazator le-am spus ca eu stiu unde stau ei, dar ei habar n-au unde locuiesc eu. Insa le-am spus acest lucru pe un asemenea ton, incat am mai pierdut un sfert de ora sa le explic ca-i o simpla gluma si cu greu le-a revenit inima la loc.

     Am fost la RDW pentru actele de export iar de aici la o gara, da,  da, intr-o gara unde am facut asigurarea si mi-au dat un numar provizoriu. Nu tu politie, nu tu administratii financiare, nu cozi, numere de ordine. Pur si simplu la RDW am terminat in fix 10 minute, iar la chioscul din gara, in maxim 5. Parca traiam un vis. Cum mama zmeilor sa vinzi ceva ca la talcioc? Sper sa ajung sa traiesc, sa vad si la noi in tara asa ceva. Dupa ce-am terminat cu actele, ne-au invitat iar la ei acasa sa “bem si sa gustam cate ceva”. Fix acesta a fost exprimarea. In masina discutam cu finu si socrul lui, de faptul ca mai mult ca sigur au citit pe net ce-I face fericiti pe romani si sa vezi acum chiolhanuri si bautura. Chiar ne vorbisem sa ne interesam de o pensiune  unde sa dormim si noi ca oamenii in noaptea aceea. Ajungem acasa si sa vezi surpriza. Patru beri de lamaie la 330, ceva alune si uscatele. Normal ca se citea uimirea pe fata noastra si fericirea in ochii lor. Le-am comunicat ca noi nu prea suntem amatori de alcool si ca daca nu deranjam am prefera mai curand cate o cafea, caci tot o luam din loc. Cat timp sotia a facut cafeaua, l-am rugat pe Patrick sa pregateasca rulota de plecare, respectiv apa si ce-o mai trebui pe acolo. Mi-a aratat cum se pun solutiile pt toaleta si unde se pune apa menejara. Am baut cafeua, am legat rulota si..uimire! Nu mergeau luminile interioare, pompa de apa nici atat, ventilatorul de la caldura, nimic. Eu extrem de suparat, normal, ca nu mergeau jucariile, ei ca n-am destula energie la masina. Fix asa spuneau. Cum mama draq sa nu am, daca masina era pornita? Ne-am luat la revedere si am plecat, eu extrem, extrem de ingandurat, ei foarte tristi de supararea mea. M-au asigurat ca este o rulota foarte buna si ca nu voi avea nici un fel de probleme cu ea.

     Dupa ce am ajuns in tara, am facut RAR-ul fara nici cea mai mica problema si mi-am dat seama ca nu am nimic scris cu ei, nu tu contract, nu tu factura, nimic. Toata lumea insista ca-mi trebuie, eu ca nu am si cu asta basta. Au asigurarea pe numele meu si hartiile de export la fel, ce le mai trebuie contract? Am rezolvat-o pana la urma si cu contractul si cu inmatricularea.

Tin sa va spun de la bun inceput ca rulota a fost impecabila. Pana si astazi mai descopar cate ceva interesant la ea. De ex acum 1 luna mi-am dat seama ca pentru lumina mare din interior am intrerupatoare cap-scara. Nu are infiltatii, functioneaza toate fara repros, echiparea foarte ok, cortul impecabil, de fapt nou, veranda perfecta. Pana si anvelope erau noi, inclusiv roata de rezerva.

     Nu stiu voi cat de norocosi sunteti, eu sigur sunt. Am o sotie frumoasa, desteapta si intelegatoare, o domnisoara la fel, de care sunt foarte mandru, astfel incat as mania pe Dumnezeu daca afirm contrariul. Povestirea mea este cu happy end, deoarece totul s-a dovedit a fi ok, dar insist sa NU PROCEDATI CA MINE! Discutati, cereti sfaturi, interesati-va, cititi mult, invatati si mai mult, alegeti cateva variante de backup, faceti-va temele inainte de a va inhama la un lucru, astfel incat sa fiti pregatiti pentru aproape orice situatie, fie ea doar achizitia unei rulote.