Căutare în site

Vă salutăm și din locul unde se agață harta României pe perete... de lângă cuiul cu pricina. Am lăsat la urmă această prezentare a unui loc pe care l-am "călcat" în periplul nostru prin Maramureș, un loc, cum spunea cineva, unde "moartea s-a jucat cu oamenii". Este vorba, cum poate mulți bine v-ați dat seama despre Memorialul Durerii de la Sighet, care a fost amenajat începând cu anul 1993 la propunerea scriitoarei Ana Blandiana, a cărei voce (înregistrată) te întâmpină din primele momente după ce ai pătruns pe vechea poartă a fostei închisori politice, construită în anul 1897 de administrația austro-ungară și care între 1918 și 1945 a funcționat ca loc de detenție comun iar între 1945 și 1950 va funcționa ca un lagăr de exterminare a celor ce se opuneau regimului comunist, respectiv de eliminare și reducere la tăcere a elitelor culturale, naționale și religioase ale României. Memorialul Durerii de la Sighet, din 1995 se află sub egida Consiliului Europei, la fel ca și Memorialul de la Auschwitz din Polonia și Memorialul Păcii de la Caen din Franța, fiind printre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului. Ce ne-a frapat este că Memorialul este situat/amenajat în fosta închisoare politică din Sighet aflată chiar în centrul orașului și faptul că s-au putut petrece asemenea grozăvii după doar un metru de ziduri, păzite, ce-i drept cu strășnicie la acea vreme. Memorialul e amenajat pe mai multe secțiuni , în câte una sau mai multe foste celule, singurele păstrate și amenajate ca la vremea funcționarii ca lagăr de exterminare fiind cele în care au fost încarcerați și au și murit Gheorghe I. Brătianu, Iuliu Maniu, două celule de pedeapsă, câte una pe fiecare etaj și una în care se desfășura interogatoriul sub tortură. Pentru a parcurge în liniște și a asimila atât de multă informație, e bine să vă rezervați cel puțin două ore pentru vizitarea acestui Memorial. Merită din plin să ne cunoaștem istoria așa cum a fost într-adevăr și nu cum am fost învățați (intoxicați) la vremea respectivă. Secțiunile sunt dedicate tuturor păturilor sociale care au pătimit în urmă instaurării comunismului, foști demnitari, academicieni, profesori, clerici, militari de carieră, țăranilor care s-au opus colectivizării, mișcării de rezistență, regalității, perioadei naziste, mișcărilor sociale din Cehia, Ungaria, Polonia și țărilor foste membre ale Pactului de la Varșovia. poeților, scriitorilor și pieselor de teatru și filmelor interzise, radiourilor interzise în perioada Ceaușescu, Europa Libera, Vocea Americii, BBC, etc, etc. Dacă vă gândiți să vizitați Maramureșul, făceți-vă drum și la Sighet, chiar și doar pentru a călca pragul acestui loc îmbibat de istorie adevărată. Ca o paranteză, din cauza că am fost suspectat că ascult Vocea Americii (în anul 1987, în armată fiind pe aeroportul Otopeni), am fost mutat în mai puțin de două săptămâni la o unitate de munci din Galați. Ascultam ce e drept Vocea Americii dar nici vorbă în armată. Acasă înainte și după armată. Nu ratam în nici o seară de marți de la ora 22:30, jumătatea de oră de emisiune dedicată muzicii rock. Dar asta este o poveste, de spus în totalitatea ei între prieteni, seara în jurul focului de tabăra la o ieșire cu rulotele. Voi mai reveni cu seturi de poze cu informații care mie mi-au părut interesante și de reținut. Dați o mărire și citiți. Merită până veți fi acolo !