70 postări în acest subiect de discuţie despre Proiect- Amenajare Camping in Bucovina
Proiect- Amenajare Camping in Bucovina
-
-
Conţinut similar
-
de Andrei.N
Dragi colegi și cititori, cu o întârziere considerabilă postez despre vacanță mea de vara din Grecia.
Din păcate a fost doar una singură, dar o ieșire superbă și pe măsură, o excursie plină de voie bună, bucurie si multă, dar multă, relaxare.
Să derulez înapoi:
Suntem la sfârșit de 2023, afară este frig, plouă și o vreme tocmai bună de planificat o vacanță într-o zonă însorită așa că ne hotărâm să conducem o leacă mai puțin decât anul trecut în excursia din Lefkada și decidem să mergem in Halkidiki, și anume pe brațul Sithonia, deoarece are multe de oferit.
Zis și făcut, ne apucăm de research pentru campinguri. Am 3 opțiuni:
Armenitis, Rea și Thalatta.
În februarie 2024 încep să contactez campingurile care mi-au făcut cu ochiul pentru a rezerva perioada dorită de noi, din 30 iunie până în 10 iulie.
La Armenitis vad că este haos mare și aglomerație din poze, însă șoc și groază, nici nu aveau disponibilitate pentru perioada pe care o vizam.
Thalatta nu mi-a inspirat prea multă încredere, așa că am hotărât să trecem peste.
La Rea erau locuri disponibile și a fost, oricum, opțiunea principală pentru noi datorită abundenței de vegetație și a spațiilor de campare generoase.
Procedura de rezervare a fost simplă, mi s-a răspuns că nu se percepe un avans și să revin cu un e-mail pe la începutul lunii Iunie ca să confirmăm iarăși rezervarea. Zis și făcut, după care vine ziua de 29 unde punem bicicletele mari pe suport, iar pe cea mică a fiului cel mic în interiorul rulotei protejată mai ceva ca un bebeluș astfel încât să nu provoace neplăceri în timpul transportului și plecăm la drum.
La recomandarea unui alt rulotist alegem să ocolim puțin, și anume prin Veliko Tarnovo, deoarece drumul este mai bun până la Sofia și a fost semnificativ mai liber. Înspre Byala și intersecția unde drumul se bifurcă spre Pleven aveam un tren de autorulote și camioane în față, iar 90% dintre ele au virat la dreapta.
Facem o mică pauză de hidratare și întins picioarele, timp în care am stabilit unde vom face oprirea peste noapte.
În jur de ora 19:30 ajungem la punctul intermediar, un sat mic de munte, pe nume Stara Kresna, ce găzduiește un sătuc de vacanță cu acreditare de eco turism. Locul este bine amplasat, la altitudine, aveam să aflu mai târziu că este o zonă protejată și oferă o priveliște superbă. Există un bar/restaurant cât și o piscină, este un loc în care aș reveni cu drag. Gazdele de nota 10, am cunoscut echipa de instructori de rafting ce se distrează în fiecare zi pe râul Kresna. Campingul încă nu este amenajat, dar a fost perfect pt o noapte.
ATENȚIE: Dacă alegeți să mergeți cu rulota vă recomand să lăsați ansamblul parcat înainte de a începe ultima urcare, unde se termină drumul asfaltat, deoarece este nevoie să faceți viraj la stânga ca să puteți intra în camping și e bine să urcați cu un ușor elan. Eu nu am știut că urcarea este ușor abruptă, pe drum pietruit, și a fost complicat să intru din prima fiind o mașină parcată aiurea, în drum, așa că a trebuit să opresc în rampă ca să îi rog să mute mașina respectivă, iar apoi a trebuit să dau înapoi, greutatea rulotei trăgea tot ansamblul înapoi spre vale și un șanț....a fost cu peripeții dar am reușit să urc de mă aplaudau bulgarii la sfârșit.
A doua zi continuăm, iar după numai câteva ore ajungem la destinație. Nu știam de înainte era despre cât de curată și plină de vegetație este partea de nord, apropiată orașului Nikiti, față de partea sudica, foarte aridă, unde numesc Sarti pe post de exemplu.
Ajungem la camping, las ansamblul parcat la intrare, merg la recepție și sunt apoi însoțit să aleg unul din cele 5 locuri disponibile ce aveau să se umple până seara. Prima impresie despre loc a fost că am pășit într‐un paradis verde și foarte curat, lucru de apreciat la un spațiu așa mare. Campingul are un market micuț, un restaurant cochet cu prețuri prietenoase, oferă și rulotele proprii spre închiriere, însă cred că au și spații permanente de închiriat pt întreg sezonul. Oferă și bărci pentru excursii către laguna albastra și plajele din zonă. Există o bucătărie comună, suficiente grupuri sanitare și zone pentru dușuri (cele pentru bărbați erau în curs de modernizare și cred că vor fi noi în 2025).
Mergem către locul nostru, garăm rulota, pregătim amplasamentul, montez cortul alături de ajutoarele mele și plecăm repede spre plaja situată la 100m distanță. Vine seara, facem cina și planul pentru ziua ce urmează. Atmosfera este foarte liniștită, feerică pot spune datorită vegetației. Am discutat cu proprietarii și mi-au spus că au deschis prima oara în anul 1980.
Dezavantajul spațiului pe care l-am ales ar fi că se află la o distanță de 250-300m față de grupurile sanitare și punctul pentru deversarea casetei chimice însă nu m-a deranjat prea tare.
Alegem pentru prima zi de ședere să mergem la Karydi Beach din apropiere. Suntem harnici, ne trezim devreme, ne bucurăm să alegem o zonă mai retrasă aproape de stâncile care împart plaja în două și ne bucurăm de o zi superbă pe malul apei. Plaja nu este amenajată cu șezlonguri, însă există un restaurant în apropiere și o rulotă ce comercializează snack-uri și băuturi.
La prânz mergem la o pizza, la o terasă/restaurant italian cu ambient plăcut, o terasa superba cu loc de joaca pentru copii si cu muuult gazon verde, după care spre căsuța mobilă pentru somnul de frumusețe, pe seară ieșim la plaja de lângă camping. Copiii își fac prieteni și pe timpul serii fie merg la locul de joacă amenajat fie se plimbă cu bicicletele alături de alți copii.
A doua zi am vizitat aceeași plajă, însă pentru prânz am ales un alt local cu mâncare destul de bună și prețuri decente.
O nouă zi, de această dată alegem plaja Portokali, sau Orange Beach, până la care facem o plimbare scurtă de 30 minute. Ajungem devreme și găsim parcare, lână un camper convertit dintr-un Land Rover Defender absolut superb, în pădurea de pini ce se află la marginea plajei.
Găsim o umbrelă cu trei șezlonguri, iar la scurtă vreme vine o domnișoară să ne anunțe că nu trebuie să plătim nimic peste consumației de la barul lor ce avea prețuri decente.
Se spune că pe timpul verii plajele grecești devin o extensie a litoralului românesc, lucru dovedit când soția se întâlnește cu o prietenă cu care nu se mai văzuse de multă vreme. Șansele pentru o asemenea întâlnire erau mai mici decât să se intersecteze pe stradă în București. Totodată am rămas surprins să văd o familie cu doi copii din România campată off, în pădurea de pini, pe un teren în pantă și cu multă umbră. Spun în ideea că nu existau facilități pt dușuri sau loc unde se putea deversa caseta chimică și nici curent electric.
La amiază ne retragem și urmăm rutina de seară.
Pentru dimineața următoare alegem Tigania beach unde am văzut recenziile cele mai mari pentru o plajă din Sithonia. Este la scurtă distanță de Sarti, loc până unde noi facem circa 45 min. Noi am parcat mașina undeva pe deal, însă aveam să aflăm că se putea ajunge până în apropierea plajei. A fost o idee bună să plecăm devreme, am ajuns la ora 9:10 și mai erau doar 5 umbrele libere. Ocupăm două dintre ele, iar la scurta vreme vine ospătarul să ne ia comanda pentru băuturi. Prețurile destul de ok ținând cont de amenajarea și curățenia exemplare. Umbrelele sunt făcute cu frunze mari ce oferă umbră pe toată perioada zilei, lucru de care ne-am bucurat până târziu. A fost ziua în care am stat cel mai mult lângă apă și totodată plaja noastră preferată.
Ne-am întors târziu în camping, am sărit peste somnul de frumusețe însă ne-am culcat devreme.
Ziua următoare decidem să rămânem la plaja din camping după care vizităm partea veche a orașului Nikiti. Zis și făcut….ne aranjăm (doar mergem în civilizație, nu?), pornim și lăsăm campingul în urmă, intrăm în orașul care nu pare să aibă nimic diferit față de ceea ce am tot văzut prin Grecia (un amalgam de construcții de multe ori fără cap sau fără stil), până când începem să vedem clădiri vechi din piatră și drumul pavat în același ton. Parchez aproape de o piațetă ce părea centrală. Pornim la explorat și începem să urcăm admirând clădirile acelea vechi și fermecătoare. Aflu că orașul a fost construit în anii 1800 mai departe de țărm, spre munte, deoarece era mai ușor de apărat contra atacurilor piraților ce veneau pe mare.
În scurtă vreme ni se face foame și ne întoarcem către mașina care, culmea, era parcată aproape de restaurant Barcarolla, amenajat în același stil rustic la care decidem să luam o cină timpurie. Meniu cu doar câteva feluri de mâncare, însă aveam să aflăm că erau de excepție atât ca gust cât și plating….ce să mai, am găsit fine dining la preț de gyros.
La plecare observ, lângă mașina noastră, un Mini Cooper GP edition, foarte interesant. Mă apuc să-l studiez și vine proprietarul, un tânăr grec, pasionat auto și îmi explică puțin despre jucăria lui. Aflu că este o serie limitata, construită în numai 3000 de exemplare, o adevărată bestie pe roșu ci 306 CP, cu bancheta spate înlocuită de un half roll cage. Am rămas plăcut impresionat și nu aveam idee că există așa ceva.
Copii se plictisesc, le-am promis înghețată și ne întoarcem către partea nouă a orașului unde oprim la o gelaterie, bineînțeles.
Ajungem acasă târziu, la ora 22 și decidem să trimitem copilașii la somn…noapte bună.
Ați fost vreodată la mare să aveți impresia că vă aflați pe un lac sărat? Ei bine, asta am simțit la plaja din Porto Kuofo, singurul port natural de pe brațul Sithonia. Munții protejază plaja de curenți, asta făcând apa să fie foarte calmă. Plaja este foarte întinsă, partea mai lată fiind concesionată de două hoteluri mari, însă noi am stat la capătul opus, chiar unde începe portul, în fața unui bar micuț ce avea câte două rânduri de șezlonguri. Mi-a plăcut foarte mult aspectul intim, lipsa aglomerației, părea că este o zonă preponderent pentru localnici. Vechea clădire a pieței de pește se afla la doi pași. Câteva clădiri vechi, case de pescari, încă supraviețuiesc și completează imaginea de mai sus.
Doamna mea, in ziua aceasta, avea poftă de calamar umplut așa că mi-am trimis ajutorul cel mare să caute cel mai bun preț pentru acest preparat la restaurantele ce se întrezăreau în port. Misiune îndeplinită pe deplin, însă îl provoc la o plimbare si mergem împreună ca să-mi arate ce a găsit. În zare văd un restaurant cu aspect rustic pe care îmi doresc să îl inspectez îndeaproape. Pornim agale, povestim și râdem pe drum, iar timpul a trecut imediat. Observ o ambianță clasică grecească cu mobilier vechi, cer un meniu, observ prețurile semnificativ mai mici decât la celelalte localuri mai comerciale.
Discut cu proprietarul, un grec mândru la 50 de ani care in timp ce îmi spune cu patos că el este pescar arată spre vasul său, iar localul este deschis tot timpul anului, la el găsesc pește proaspăt. Îi spun că ne dorim calamar umplut, pe care nu-l are în meniu, dar îl poate face. Calamarul era la 12 euro în meniu, ni-l servește la același preț gătit conform cerințelor. Batem palma, îi spun că suntem un grup mai mare (ne-am făcut prieteni pe plajă) și venim într-o oră.
Vă pot spune că tot ce s-a comandat a fost excelent, iar nota de plată la preț de fast food. Mi-ar fi plăcut să revenim însă în acest punct nu mai aveam prea multe zile la dispoziție.
După masă ne luăm rămas bun de la prietenii noștri și ne îndreptăm fiecare spre casele lor.
Ușurel am ajuns la finalul sejurului, iar pt ultima zi alegem să rămânem la plaja de casă pentru o zi relaxantă. După amiaza târzie aleg să fac o plimbare cu bicicleta la plajele din jur, unde m-am bucurat de o priveliște fantastică.
Pe timpul serii alegem să vizităm portul de unde se pleacă în croazierele din jurul brațului, așa ajungem la Ormos Panagias, un fost sat pescăresc de unde cumpărăm câteva suveniruri și admirăm o “corabie de pirați”. Ne întoarcem acasă, strângem cortul și multe acareturi împăștiate in jurul rulotei ca să ne fie mai ușor ziua următoare.
Suntem harnici, ne trezim devreme, mergem pentru o ultimă oră la plajă, înotăm puțin după care ne pregătim. Strângem bicicletele, ridicăm ancora, legăm rulota și pornim. Oprim la ultima benzinărie din Grecia , pt o mică pauză de răcoritoare sau sandwich. Au o parcare imensă unde cred că se poate campa pentru o noapte, au și parcare de camioane. Benzinăria este una tip old school, cu farmec pt mine, iar în timp ce stăteam la umbră ca să mănânce copiii observ un vechi service auto undeva jos, se coboară pe lângă stație, dar ochii mei de pasionat auto se opresc pe un BMW E30 vechi și un Mercedes ce pare 190.
Alegem același traseu la întoarcere însă ne dorim să oprim la camping 7 Lakes, https://maps.app.goo.gl/zibGSP1pRTfsokKf6 despre care am mai vorbit aici, care a mai majorat prețurile față de anul 2023 și au schimbat recepționera cu o persoană mai puțin potrivită pentru acest job. Ajungem pe la ora 17, lăsăm rulota și mergem la un restaurant aflat la 500 m de camping, iar la întoarcere prindem un apus fabulos....din păcate sistemul forumului nu îmi permite să încarc aceste fotografii.
Alegem să petrecem o singură noapte, însă preferăm ca dimineața următoare să ne-o petrecem la complexul acvatic de lângă, după care ridicăm ancora și pornim spre casă.
Concluziile noastre au fost pozitive, ne-a plăcut foarte mult locul, ni s-a părut magic și am decis unanim să revenim în acest loc și anul viitor. Sithonia are multe de oferit, nu am parcurs nici măcar jumătate. Costul cazării pe noapte a fost 45 Euro pentru familia noastră, cu un copil de 12 ani și unul de 6. Locurile de campare sunt mari, cu acces la curent electric și apă la fiecare, iar noi am avut acces facil spre plajă și a contat enorm.
Locul este foarte ofertant și bine îngrijit. Am avut vecini un cuplu de pensionari italieni cu care ne-am împrietenit, erau acolo pentru toată vara, iar in perioada pe care am petrecut-o în camping le-au venit cel puțin 3 familii de prieteni. Oamenii aceia erau foarte modești, foarte prietenoși, a fost o plăcere să îi avem în preajmă.
Vacanțe plăcute tuturor!„
-
de Andrei.N
Ca sa citez câțiva prieteni, ce susțin ca după o vacanță cu copiii se impune o alta vacanță in care ei sa fie in deplasare iar adulții la relaxare, soția a sugerat sa lăsăm copiii la bunici, unde au si mulți prieteni, iar noi sa mergem la relaxare preț de câteva zile. Cum știm cu toții ca vorba aceea “happy wife, happy life” este valida, am decis, ca un soț cuminte, sa mă conformez si m-am apucat sa caut informații despre campinguri.
Cum locuiesc in București si îmi este lehamite sa parcurg DN1, mai ales in perioada concediilor, ne-am orientat sa mergem către sud. Decizia de a merge in Bulgaria a venit încă de la drumul de întoarcere dinspre Grecia, doar ca a trebuit sa revenim preț de o săptămâna prin București. Băiatul cel mare și-a dorit sa rămână singur, o săptămâna, la bunici așa ca am lăsat si rulota parcata acolo (este foarte aproape de granița cu Bulgaria).
Am contemplat cu ideea de a merge la 7 lakes (referire aici), ne-ar fi plăcut sa facem drumeția către toate cele 7 lacuri, insa era distanță cam mare si am decis totuși sa rămânem aproape de casa așa ca ne-am hotărât asupra https://kapinovski.bg/en/ situat in apropiere de Veliko Tarnovo.
Drumul a fost ușor, am ajuns într-o zi de sâmbătă si am găsit loc liber fix lângă 3 echipaje, formate de oameni minunați, din România cu care ne-am împrietenit imediat. Din păcate dânșii au plecat a doua zi astfel încât am rămas doar eu cu soția.
Brusc am realizat ca avem foarte mult timp, ne-am plictisit de drumeții, de plimbări cu bicicleta, de plimbări prin oraș, de stat la piscina.
Cu alte cuvinte ne-am încărcat bateriile in cele 6 zile pe care le-am petrecut aici.
Atașez câteva imagini si, din moment ce ne-a plăcut aici, am hotărât sa aducem si copiii la o data ulterioară.
Locul in sine este unul minunat, poziția este fantastică. Pe malul unui rău,
cu o cascada superba de unde mulți oameni își încearcă abilitățile de săritori, pădure vasta si munte cu altitudine mica.
Campingul este plin de copaci si este imposibil sa nu găsiți un loc umbrit.
Exista un loc de joaca cu trambuline, exista posibilitatea închirierii de biciclete, exista posibilitatea închirierii de căsuțe cât si rulote staționare ce aparțin campingului. La zona de corturi exista vetre amenajate din loc in loc unde am făcut si noi focul de cateva ori si ne-am bucurat de aerul curat si trosnitul vreascurilor. Am prins câteva zile mai friguroase si am preferat sa cinam in interiorul rulotei.
Exista si o bucătărie care, din păcate, nu este curățată prea bine de către administrație. Chiar le-am atras atenția ca zona respectivă ar trebui menținută mai curată insa personalul de la curățenie părea ca nu da doi bani pe ceea ce le spune domnișoară tânără de la recepție, astfel încât m-am dus într-o zi si le-am arătat doamnelor cum se desfac filtrele de la hota si cum ar trebui sa le curețe deoarece era atâta grăsime pe filtrele respective încât risca sa pice in tigaie daca se dorea a se găti ceva. Totuși minusurile se opresc aici. Exista canalizare trasa la fiecare loc, astfel ca golirea casetei de toaleta este foarte facilă, dar si branșamente de apa + curent electric.
Era sa uit de faptul ca, daca ajungeți in sezonul potrivit, locurile adiacente campingului sunt pline de rugi de unde puteți culege mure.
După nici 2 săptămâni am revenit împreună cu copiii, pentru câteva zile, si așa am încheiat vacanța de vara.
-
de Alin Mihaila
Anul asta am ales Albania si la sugestia unor prieteni polonezi am ales Moskato Camping din Livadah Beach in apropiere de Himare. Din pacate, printr-o scamatorie demna de toata lauda, am sters mai multe poze printre care si cele pe care le-am facut in camping pentru prezentare insa gasiti informatii atat pe site, cat si pe pagina lor de facebook.
Conditiile sunt bune spre foarte bune, in camping lumea se respecta, si chiar daca au si o terasa in camping, dupa ora 22.00 lumea vorbeste in soapta.
Noi am stat in linia 1, adica din rulota pana in apa... 100 m. Am solicitat loc de campare cu umbra si am primit unul sub o copertina realizata dintr-un material textil ce parea ca ajuta la respingerea razelor solare. Am platit 33 euro/zi (2adulti+2copii), insa in banii astia ai parte si de 2 sezlonguri si o umbrela pe plaja din fata campingului care este administrata tot de proprietarii campingului. De asemenea in interiorul campingului este si un magazin destul de bine aprovizionat.
Din ce am mai vizitat eu pe acolo, era cam cel mai dragut camping, in zona fiind inca vreo 5, dar noua asta ne-a placut.
Turistii din camping? Multi sloveni, cehi, nemti, ici colo cate un norvegian, finlandez...
Plaja din Livadah este o plaja cu pietre mici spre medii, dar rotunjite... Terase sunt, preturile "albaneze"...
PS: Am fost si la "Maldivele" Albaniei, dar sincer, nu mi-a placut la Ksamil... Lumea spune ca dupa ce au descoperit Livadah, cei din Occident prefera plaja linistita de aici in detrimentul tambalaului din Ksamil.
Offtopic: Am incercat sa creez un topic pentru Albania, dar n-am reusit. Poate face treaba asta un admin si muta si topicul asta acolo.
-
-
de Alin Mihaila
Pentru cei aflati in tranzit spre Grecia, un popas excelent ar fi Camping Verila din statiunea Sapareva Banya. Noi am ajuns aici din intamplare, la intoarcere din Albania intrucat breteaua spre camping Kromidovo era blocata pentru asfaltare, asa ca ne-am continuat drumul. Am stat o singura noapte in camping, insa Sapareva Banya merita mai multa atentie fiind o statiune foarte draguta la poalele muntilor Rila. Locurile de campare nu sunt delimitate insa e loc destul pentru toata lumea. Noi am platit in jur de 100 lei pe noapte (2 adulti+2 copii).
Ce nu prea mi-a placut este accesul care la un moment dat este in panta, cu drum de tara, dar cu o abordare linistita si cu rabdare se rezolva. In camping am gasit multi nemti, cehi, dar si o rulota din Romania.
Din pacate n-am reusit sa fac poze, dar gasiti mai multe detalii pe site.
-
-
Activi pe această pagină 0 membri
Niciun utilizator înregistrat nu vizualizează această pagină acum.