Florin Smolnicki

Patru zile de neuitat lângă Mănăstirea Voroneț

12 postări în acest subiect de discuţie despre Patru zile de neuitat lângă Mănăstirea Voroneț

Patru zile de neuitat lângă Mănăstirea Voroneț

Florin Smolnicki

Cine mai campat vreodată rulota la 800 m de Capela Sixtină?

 

Se spune că în vremurile tulburi ale istoriei, în 1541, Petru Rares a găsit în munții Rarău un loc pentru a-și pune la adăpost familia și o parte din avere. Urmăriți de hoardele de tătari, doamna Elena și fiul Ștefăniță s-au refugiat într-o peșteră unde au început să se roage, iar la un moment dat au auzit un zgomot puternic. Legenda spune că stânci mari s-au desprins și au căzut peste locul unde se afla averea domnitorului, îngropându-i pe atacatori. Doamna Elena ar fi afirmat: Aceasta este plata pentru salvarea noastră și, de atunci, stâncile au primit denumirea de „Pietrele Doamnei”, iar comoara stă și acum ascunsă de stâncile uriașe. 

 

A patra ieșire cu rulota.

Printre comorile României se află şi Bisericile și Mănăstirile din Bucovina din care face parte şi faimoasa Mănăstire Voroneţ, supranumită Capela Sixtină a Orientului, pentru marea frescă de pe fațada de vest: „Judecata de apoi”.

Mănăstirea Voroneț, probabil cel mai cunoscut așezământ ortodox din România, este situată în satul Voroneț, în prezent un cartier al orașului Gura Humorului, județul Suceava, aflată în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Este una dintre cele mai vestite ctitorii ale Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. Înălțată în mai puțin de patru luni, Mănăstirea Voroneț are hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
            Bisericuța mănăstirii este acoperită de fresce ale căror dominantă este un albastru intens, cunoscut în toată lumea drept Albastru de Voroneț, nuanță a cărui mod exact de obținere rămâne un mister și astăzi, însă, ceea ce este și mai interesant, la acest azuriu, culorile își schimbă luminozitatea și strălucirea, în funcție de vreme. Această culoare este atât de specială şi de misterioasă încât nici în ziua de azi, adică la mai bine de 500 de ani de când a fost construită biserica, nu se ştie combinaţia exactă a culorii. Cercetătorii au descoperit că la baza albastrului de Voroneț stă o rocă albastră numită azurit.
            Este apreciată, nu doar în țară, ci și de turiștii din toate colțurile lumii; unele relatări vorbesc despre oferte de cumpărare din partea americanilor, oferte ce în perioada interbelică depășeau cu mult bugetul țării pentru un an. Mănăstirea ar fi urmat să fie mutată peste oceane, dacă târgul ar fi fost acceptat.

Există multe legende despre începutul acestei mănăstiri. Ion Neculce ne spune: „Ştefan-vodă, mergând de la Cetatea Neamţului în sus pre Moldova, au mărsu pe la Voroneţ, unde trăie un părinte sihastru, pre nume Daniil, şi bătând Ştefan-vodă în uşa sihastrului să-i descuie, au răspunsu sihastrul să aştepte Ştefan-vodă afară până ce şi-a istovit ruga. Şi după ce şi-au istovit sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pre Ştefan-vodă şi s-au ispovedit Ştefan-vodă la dânsul. Şi au întrebat Ştefan-vodă pre sihastru ce va mai face, că nu poate să să mai bată cu turcii: închină-va ţară la turci, au ba? Iar sihastrul a dzis să nu o închine, că războiul este a lui, numai, după ce va izbândi, să facă mănăstire acolo, în numele sfântului Gehorghe, să fie hramul bisericii”.
            Criticul de artă, Josef Strzygowski, afirma despre arta și viața spirituală din Moldova și Bucovina: „Mai presus de toate câte pot fi văzute în Moldova sunt curioasele biserici care, prin policromia fațadelor, se pot compara cu biserica San Marco din Venetia sau cu Domul din Oviedo (...). Arta și viata spirituală a Bucovinei vor deveni unul dintre spectacolele Europei (...). Ceva asemănător nu ne oferă o a doua țară din lume”. Drept dovadă a valorii sale universale,  Biserica pictată a mănăstirii a fost înscrisă, în anul 1965, pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial.

Nici o biserică ortodoxă nu este zugrăvită la întâmplare, ci numai după o anumită rânduială, bine gândită și simțită de către cei ce au înmulțit, în inimile lor, harul. Există deci, un tipic iconografic care arată pictorilor bisericești ce scene sau chipuri sfinte se pot zugrăvi în fiecare dintre părțile interioare și exterioare ale bisericii. Această rânduială s-a format încetul cu încetul, de-a lungul a multor ani de rugăciuni și simțire a lui Dumnezeu.

La Voroneț, celebra fațadă de vest, cu impresionanta scenă a Judecății de Apoi, este alcătuită compozițional pe patru registre. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, încadrată de apostoli așezați pe scaune: de la picioarele Mântuitorului pornește un râu de foc în care păcătoșii își află chinurile. Deisis este o temă frecventă în arta bizantină: Fecioara şi Ioan Botezătorul sunt reprezentaţi alături de Isus şi rugându-se pentru mântuirea creştinilor. Grecescul deisis înseamnă rugăciune, dar nu de orice fel, ci numai aceea pe care cineva o face pentru alţii. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfântului Duh, simbolizat în forma unui porumbel,  Sfânta Evanghelie și Protopărinții neamului românesc - având spre nord un grup de credincioși călăuziți de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioși care primesc dojana lui Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cântarește faptele bune și pe cele rele, lupta dintre îngeri și demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul.

Scena Judecata de Apoi constituie compoziția cea mai amplă și mai dramatică, cu mult superioară scenelor similare din alte biserici moldovene și cu nimic mai prejos decat celebra pictură cu același subiect a lui Michelangelo din Capela Sixtină de la Vatican. Privind acestă scenă impresionantă, plin de speranță, îmi vin în minte următoarele cuvinte pe care Părintele Nicolae Steinhardt, gândindu-se la dragostea lui Dumnezeu și la mila cu care Acesta judecă pe om, spune: „În fiecare zi, Dumnezeu stă un ceas pe scaunul dreptății și 23 de ceasuri pe acela al milei.”

În plin centrul peretelui este reprezentată balanța faptelor omului. Omul, reprezentat sub chipul unui copilaș, se află așezat între cele două talere ale balanței. Faptele sale, săvârșite în viață, sunt înfățișate sub forma unor suluri de hârtie. Pe talerul din dreapta, de unde și începe drumul spre Gheena focului, se află așezate sulurile de hârtie cu faptele cele rele. Pe talerul din stânga, de unde începe cărarea ce duce spre iad, se află așezate sulurile de hârtie cu faptele cele bune. De o parte și de alta a balanței, îngerii și diavolii se străduiesc, după puteri, să ajute pe omul aflat în Judecată. Îngerii se luptă cu diavolii, spre a da pace omului, iar diavolii se străduiesc să tragă în jos talerul cu faptele cele rele.

Pănă aici, nimic greu de înțeles sau trecut cu vederea. Totul este firesc, dragostea și ura lucrând fiecare ale sale. Însă abia acum ajungem la acel detaliu care ne arată, atat de minunat și evident, mila lui Dumnezeu în Judecată. Înțelepciunea lumească și logica omului se arată neputincioase în scena cântăririi faptelor omului, acolo unde un sul de fapte bune atarnă mai greu decat multe suluri de fapte rele. Pe lângă faptul că o faptă bună cântărește mai mult decât o grămadă de fapte rele, mila lui Dumnzeu ni se arată și prin aceea că nici macăr diavolii, care se atârnă de talerul faptelor rele, nu sunt în stare să încline balanța în favoarea lor.

De reținut că, în Biserică, în partea din dreapta a pronaosului se găsește mormântul schimonahului Daniil (prăznuit la 18 decembrie), primul stareț al Mănăstirii Voroneț, canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992.

Pentru cei care nu au vizitat această mănăstire, împreună cu zona superbă în care aceasta se află, vă garantez că merită să vizitați toate aceste minunății. Pentru cei care ați fost deja acolo, nu vă doresc decât să reveniți. 

Miercuri, 19 august 2015

După ce ne întorseserăm cu doar câteva zile în urmă din pelerinajul de la Cacica ,  A 3 - a mare iesire, am hotărât (în consiliu de familie: soția, copiii, cumnata și eu) să plecăm la Voroneț. Aflasem de pe internet despre un anumit loc, bun pentru a campa. În câteva ore am pregătit mașina și rulota, am făcut bagajele și, spre seară, am plecat spre Voroneț. Când am ajuns, era aproape întuneric. Am făcut ultimile aranjamente și ne-am culcat rapid. Am campat fix pe suprafața Heliportului Voroneț (https://www.google.ro/maps/place/47%C2%B030'47.6%22N+25%C2%B052'05.3%22E/@47.5132326, 25.8659433, 463m/data=!3m2!1e3!4b1!4m2!3m1!1s0x0:0x0)

 

Joi, 20 august 2015

Dimineața ne-am trezit și, după ce am luat micul dejun, ne-am ocupat de tot felul de activități organizatorice. Am explorat puțin împrejurimile, ne-am aprovizionat cu apă (apă am luat de la un băiat care lucra foarte, foarte aproape de noi, la una din vilele ce se construiesc acolo). Pozele 1, 2. După-amiaza am făcut un grătar, mai departe de rulotă (poza 3, 4, 5). Spre seară a devenit totul mult mai interesant pentru că au început să vină spre casă, mai întâi turmele de oi, apoi turmele de vaci. Copiii au fost nespus de încântați. S-au jucat cu câinii. La început, câinii erau foarte enervați. Când ne-au văzut, au început să fugă spre noi, să latre și să mârâie. Păstorii i-au văzut și au strigat la ei. Într-o clipită, câinii s-au liniștit și am devenit cei mai buni prieteni cu ei. Au rămas cu noi până seara târziu. Parcă nu ar mai fi vrut să meargă acasă. Cât timp am mai stat campați pe acolo, câinii veneau pe la noi și așteptau să le dăm de mâncare sau măcar să ne jucăm cu ei, să-i mângâiem. Am observat că, atunci când îi mângâiau copiii, le plăcea cel mai mult (pozele 6, 7, 8, 9). Mai târziu, mai spre seară s-au întors la stână și vacile (poza 10).

 

1.jpg

 

2.jpg

 

După-amiaza am făcut un grătar, mai departe de rulotă.

 

3.jpg

 

4.jpg

 

5.jpg

 

Spre seară a devenit totul mult mai interesant pentru că au început să vină spre casă, mai întâi turmele de oi, apoi turmele de vaci. Copiii au fost nespus de încântați. S-au jucat cu câinii. La început, câinii erau foarte enervați. Când ne-au văzut, au început să fugă spre noi, să latre și să mârâie. Păstorii i-au văzut și au strigat la ei. Într-o clipită, câinii s-au liniștit și am devenit cei mai buni prieteni cu ei. Au rămas cu noi până seara târziu. Parcă nu ar mai fi vrut să meargă acasă. Cât timp am mai stat campați pe acolo, câinii veneau pe la noi și așteptau să le dăm de mâncare sau măcar să ne jucăm cu ei, să-i mângâiem. Am observat că, atunci când îi mângâiau copiii, le plăcea cel mai mult

 

6.jpg

 

 

7.jpg

 

8.jpg

 

9.jpg

 

Mai târziu, mai spre seară s-au întors la stână și vacile.

 

10.jpg

 

Vineri, 21 august 2015

a fost dedicată, în mod special, vizitării Mănăstirii Voroneț.

După ce am savurat o dimineață liniștită la rulotă, las aici fotografiile să vorbească (poza 11, 12), după ce, în ordine inversă au plecat la pășune: mai întâi vacile, apoi oile (poza 13, 14 – la poza 14, în pădurea apropiată se vede puțin o toaletă. Acolo se poate goli caseta), și după ce am luat în liniște micul-dejun, am plecat spre Mănăstirea Voroneț (poza 15). Nu eram departe. Toți prietenii care știau că suntem plecați la Voroneț, mă sunau și mă întrebau unde ne aflăm? Răspunsul: „La 800 de metri de Capela Sixtină a Orientului”. Doar 800 de metri erau de mers până la mănăstire. Drumul a fost interesant! Am văzut lucruri interesante (poza 16)! Când am ajuns la mănăstire, un ghid turistic, tocmai făcea prezentarea Judecății de Apoi unui grup de itelieni (poza 17). După o scurtă pauză (poza 18), a mai venit un ghid de turiști sau pelerini români. Am fost tare bucuroși pentru că o maică a dat explicații în română despre această impresionantă scenă (poza 19).

Băiatul meu cel mic a fost foarte impresionat și mă întreabă și în ziua de astăzi (seara la culcare) dacă e adevărată sau dacă va fi adevărată această reprezentare.

La finalul prezentării mănăstirii, am ieșit din curte și, mergând pe aleea principală de acces am întâlnit un „RUMÂN ADEVĂRAT”! (poza 20). Ne-am mai uitat pe la tot felul de souveniruri (poza 21) și apoi ne-am retras încet, încet la rulotă. După ce am mâncat de prânz, am mers la cules de ciuperci (poza 22, 23, 24). Până în ziua de astăzi îmi pun întrebarea: dacă acele ciuperci au fost bune, sănătoase..... (zâmbilici). Nu am mâncat nicio ciupercă din cele culese. A fost doar o altă aventură. Ziua s-a încheiat într-un mod foarte plăcut pentru copii. Un domn celebru (păcat că nu-i știu numele, dar a apărut pe la diferite televiziuni naționale), venea mereu și plimba turiștii cu o trăsură. Cine dorea, putea să stea călare și să facă o poză, sau mai multe cu RĂDUCU.

Vreau să vă spun că Răducu e un băiat tare bun, blând! Am văzut căzând sub Răducu pe mulți turiști care voiau să facă poze cu el, pe el. Bafta celor care se trezeau sub burta lui era că Răducu nu se speria, altfel era de rău (poza 25, 26). Cu puțin timp înainte de lăsarea nopții (poza 27) am mai făcut o plimbare pe la pensiunile din zonă, ca să vedem cum se mai distrează turiștii.

 

11.jpg

 

12.jpg

 

după ce, în ordine inversă au plecat la pășune: mai întâi vacile, apoi oile

13.jpg

 

14.jpg

 

La poza 14 (această ultimă poză de deasupra), în pădurea apropiată se vede puțin o toaletă. Acolo se poate goli caseta). După ce am luat în liniște micul-dejun, am plecat spre Mănăstirea Voroneț.

 

15.jpg

 

 Nu eram departe. Toți prietenii care știau că suntem plecați la Voroneț, mă sunau și mă întrebau unde ne aflăm? Răspunsul: „La 800 de metri de Capela Sixtină a Orientului”. Doar 800 de metri erau de mers până la mănăstire. Drumul a fost interesant! Am văzut lucruri interesante!

 

16.jpg

 

Când am ajuns la mănăstire, un ghid turistic, tocmai făcea prezentarea Judecății de Apoi unui grup de itelieni.

 

17.jpg

 

După o scurtă pauză,

 

18.jpg

a mai venit un ghid de turiști sau pelerini români. Am fost tare bucuroși pentru că o maică a dat explicații în română despre această impresionantă scenă.

 

19.jpg

 

Băiatul meu cel mic a fost foarte impresionat și mă întreabă și în ziua de astăzi (seara la culcare) dacă e adevărată sau dacă va fi adevărată această reprezentare.

La finalul prezentării mănăstirii, am ieșit din curte și, mergând pe aleea principală de acces am întâlnit un „RUMÂN ADEVĂRAT”!

 

20.jpg

Ne-am mai uitat pe la tot felul de souveniruri

 

21.jpg

 

și apoi ne-am retras încet, încet la rulotă. După ce am mâncat de prânz, am mers la cules de ciuperci.

 

22.jpg

 

23.jpg

 24.jpg

 

Până în ziua de astăzi îmi pun întrebarea: dacă acele ciuperci au fost bune, sănătoase..... (zâmbilici). Nu am mâncat nicio ciupercă din cele culese. A fost doar o altă aventură. Ziua s-a încheiat într-un mod foarte plăcut pentru copii. Un domn celebru (păcat că nu-i știu numele, dar a apărut pe la diferite televiziuni naționale), venea mereu și plimba turiștii cu o trăsură. Cine dorea, putea să stea călare și să facă o poză, sau mai multe cu RĂDUCU. Vreau să vă spun că Răducu e un băiat tare bun, blând! Am văzut căzând sub Răducu pe mulți turiști care voiau să facă poze cu el, pe el. Bafta celor care se trezeau sub burta lui era că Răducu nu se speria, altfel era de rău.

 

25.jpg

 

26.jpg

 

Cu puțin timp înainte de lăsarea nopții

 

27.jpg

 

Sâmbătă, 22 august 2015

Încă de dimineață s-a văzut că vremea urma să fie superbă! Soare, o căldură plăcută, o ambianță de neuitat (poza 28). În colțul din dreapta al rulotei se vede vilișoara de unde, ori de câte ori era necesar, Petrică, un băiat care lucra acolo, ne dădea apă proaspătă, scoasă din fântână. În această zi am făcut o drumeție de neuitat (pozele 29, 30, 31). Am mers pe drumul 177 D (https://www.google.ro/maps/place/47%C2%B030'47.6%22N+25%C2%B052'05.3%22E/@47.5097361, 25.8637761, 1853m/data=!3m1!1e3!4m2!3m1!1s0x0:0x0). Nu știam că pe acest drum, până departe în munți sunt tot felul de cabane, căsuțe de vacanță, care de care mai frumoase!  

Mergând pe acel drum ne-am întâlnit cu unul din păstorii și cu turma sa, care seara, treceau cu oile pe lângă rulota noastră ca să meargă la pârâu să le adape și apoi înapoi spre stână (poza 32). Cât am stat de vorbă cu ciobanul pe acel drum, trăiam cu impresia că eternitatea se lovește de tâmplele mele. Timpul părea că nu mai are nici limite, nici sens. Eternitatea era la ea acasă, cuprinzând acele magnifice peisaje care te făceau să crezi că nu este real ceea ce trăiești. Am parcurs câțiva kilometri buni și am fotografiat ceea ce mi s-a părut mie mai interesant (pozele 33, 34, 35).

Reîntorși „acasă” l-am întâlnit din nou pe Răducu. Mai dădea și el câteva ture cu turiștii în caleașcă (poza 36). Prețurile pentru o plimbare cu Răducu porneau de la 35- 40 de lei. Depinde totul de traseu. Seara am fost invitați la Costică. Costică era un vecin de-al nostru. Ne-a chemat la el ca să le arate copiilor păunii (poza 37).

Bine de știut: Costică este om foarte gospodar! Are pe lângă casă de toate. Cine dorește, poate cumpăra de la el de-ale gurii: lapte, slănină, ouă etc. Totul proaspăt, totul bun! Bun! Bun! Te duci la el ziua și-i spui că vrei să iei niște lapte. Seara, după ce mulge vacile, primești la rulotă lapte proaspăt.

Și cu Costică s-au înțeles copiii foarte bine! L-au „aburit” și până la urmă, oricât de ocupat era Costică, a trebuit să-i ia pe copii, pe rând, pe cal (poza 38, 39, 40). Nu vă pot descrie bucuria copiilor!

Așa au trecut acele câteva zile minunate pe care le-am petrecut în apropiere de Mănăstirea Voroneț.

Vă invit cu căldură să vizitați aceste locuri minunate, sfinte, binecuvântate din dulcea Bucovină!

 

28.jpg

 

În colțul din dreapta al rulotei se vede vilișoara de unde, ori de câte ori era necesar, Petrică, un băiat care lucra acolo, ne dădea apă proaspătă, scoasă din fântână. În această zi am făcut o drumeție de neuitat

29.jpg

 

30.jpg

 

31.jpg

 

Am mers pe drumul 177 D (https://www.google.ro/maps/place/47%C2%B030'47.6%22N+25%C2%B052'05.3%22E/@47.5097361, 25.8637761, 1853m/data=!3m1!1e3!4m2!3m1!1s0x0:0x0). Nu știam că pe acest drum, până departe în munți sunt tot felul de cabane, căsuțe de vacanță, care de care mai frumoase! 

Mergând pe acel drum ne-am întâlnit cu unul din păstorii și cu turma sa, care seara, treceau cu oile pe lângă rulota noastră ca să meargă la pârâu să le adape și apoi înapoi spre stână.

 

32.jpg

 

Cât am stat de vorbă cu ciobanul pe acel drum, trăiam cu impresia că eternitatea se lovește de tâmplele mele. Timpul părea că nu mai are nici limite, nici sens. Eternitatea era la ea acasă, cuprinzând acele magnifice peisaje care te făceau să crezi că nu este real ceea ce trăiești. Am parcurs câțiva kilometri buni și am fotografiat ceea ce mi s-a părut mie mai interesant.

 

33.jpg

 

34.jpg

 

35.jpg

 

Reîntorși „acasă” l-am întâlnit din nou pe Răducu. Mai dădea și el câteva ture cu turiști în caleașcă.

 

36.jpg

 

Prețurile pentru o plimbare cu Răducu porneau de la 35- 40 de lei. Depinde totul de traseu. Seara am fost invitați la Costică. Costică era un vecin de-al nostru. Ne-a chemat la el ca să le arate copiilor păunii.

37.jpg

 

Bine de știut: Costică este om foarte gospodar! Are pe lângă casă de toate. Cine dorește, poate cumpăra de la el de-ale gurii: lapte, slănină, ouă etc. Totul proaspăt, totul bun! Bun! Bun! Te duci la el ziua și-i spui că vrei să iei niște lapte. Seara, după ce mulge vacile, primești la rulotă lapte proaspăt.

Și cu Costică s-au înțeles copiii foarte bine! L-au „aburit” și până la urmă, oricât de ocupat era Costică, a trebuit să-i ia pe copii, pe rând, pe cal.

 

38.jpg

 

39.jpg

 

40.jpg

 

Nu vă pot descrie bucuria copiilor!

Așa au trecut acele câteva zile minunate pe care le-am petrecut în apropiere de Mănăstirea Voroneț.

Vă invit cu căldură să vizitați aceste locuri minunate, sfinte, binecuvântate din dulcea Bucovină!

 

Vă stau la dispoziție și vă ajut cu plăcere dacă ajungeți pe aici.

 

Al vostru coleg,

Florin din Suceava

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri

Daniel P

Felicitări @Florin Smolnicki si toată stima si respectul meu atât pentru iesire, dar mai ales pentru modul cum ai povestit si ai relatat cu lux de amănunte ! hi

Abia astept sa ne cunoastem la întâlnirea aniversara din mai...nay

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Marius George

hi..Felicitari si la cat mai multe astfel de plimbari..superok

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Razvan Marinescu

Felicitari , foarte frumos, superok peisaju, pozele si Prezentarea ! 

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Lucianistrate

Asta e rulotismul, o poveste, o poveste frumoasa si adevarata.

hi

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Eugen David

Bravo Florine!:clapping:

Ai un talent deosebit in a prezenta totul cu lux de amanunte, dar si la "capitolul foto" excelezi!

Felicitari!   nay

Modificat de Eugen.D

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Florin Smolnicki

Rog frumos un administrator @Viorel să înlocuiască acest pasaj:

în urmă cu 4 ore, Florin Smolnicki a scris:

(http://www.*******.ro/forum/viewtopic.php?f=107&t=8477)

 

 cu acesta:

 

Mulțumesc frumos.

 

Modificat de Florin Smolnicki

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Mihnea Stoenescu

Totul este la superlativ ! Bravo si multumiri ! Trebuie sa ajung si eu pe acolo, bineinteles, de aceasta data cu rulota.

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Sorin  Leitoiu

@Florin Smolnicki hiSe pare ca ai un talent nativ  la povestit  .Mi-a mers la inima si cu regret spun ca nu am ajuns in zona pana acum.

Sa nu uitam ca anul este doar la inceput, cine stienay

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Mircea

@Florin Smolnicki, ma bucur ca provenim amandoi din acelasi colt de rai, pentru ca numai cu talentul tau narator poti arata colegilor cat de frumos este pe la noi. Felicitari si multumesc mult pentru gestul tau!hi

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Mina Ionel

Florinele ai un talent ptiuu... Mai ca-ti vine sa lasi tot si sa pornesti la drum catre aceste locuri.  Toata tara asta am colindat-o, si rare sunt locurile unde nu am ajuns, dar locuri frumoase  si oameni primitori  ca in partea Moldovei nu am gasit nicaieri. Sa ne traiesti @Florin Smolnicki pentu aceasta povestioara spusa cu patima parca, si pentru frumoasele fotografii. Bravo!

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri

Pentru a adăuga comentarii este necesară înregistrarea sau autentificarea

Trebuie să detii un cont de membru pentru a adăuga comentarii

Înregistrare membru

Creaza un cont de membru. Este foarte uşor!

Înregistrare cont nou

Autentificare

Ai deja un cont de membru? Conecteaza-te aici.

Autentificare în cont

  • Conţinut similar

    • Daniel P
      de Daniel P
      Weekendul trecut am profitat de vremea superbă pentru sfarsit de septembrie și am pus-o de o ieșire la Măgureni, in județul Prahova. 
      Prieteni, atmosferă frumoasă, cuminți și voie bună... așa că am ridicat ancora taman luni dimineață. 
      Sănătate maximă și ieșiri frumoase va doresc tuturor! 











    • Nelu Z
      de Nelu Z
      Mănăstirea BÂRSANA -un loc minunat.
       
      Daca in drumurile voastre treceti prin apropiere, NU RATATI ACEST LACAS, va asigur ca nu veti regreta.
      Manastirea Barsana este un ansambu creat din lemn, cu maiestrie si cu gust, in stil maramuresan.
      Intregul ansamblu este perfect integrat in relieful si specificul zonei, impresionind  prin amploarea si maretia sa.
      Noi am vizitat-o in prima duminica dupa Sfinta Marie si slujba tinuta in lacasul sfant de afara s-a auzit impecabil pe toata durata vizitei.
      Acustica zonei, sonorizarea excelenta tinand cont de suprafata mare pe care se desfasoara complexul manastiresc. a fost impresionanta.
      Maramuresenii veniti la slujba in straiele traditionale de sarbatoare, aranjamentele florale din curte si de la ferestrele chiliilor si a celorlalte cladiri, totul, totul, totul,   a fost impresionant si emotionant.
      Parerea mea este, ca cel care a conceput acest ansamblu arhitectonic fost un mare arhitect, iar cei care l-au realizat au fost "mesteri mari, calfe si zidari.
      Brancusi nu a murit!  Brancusi traieste aici!
       
      .... dar mai bine las imaginile sa vorbeasca,


       
      Nu stiu cat au putut reda imaginile realitatea, dar daca au reusit catusi de putin, eu as fi multumit.
    • Serban Ionut
      de Serban Ionut
      Perioada 15, 16, 17 martie .
      Iesire la munte offcamping sau camping amenajat.
      Cautam participanti.
      Zona Valcea, Brasov, Prahova, Arges.
      Cine cunoaste locatii asteptam sfaturi de campare .
      Hai in numar cat mai mare sa iesim. 
    • Lucian Pop
      de Lucian Pop
      Salutare,
      Mâine dimineața plecam spre mare eu si prietena. Nu avem un plan exact pentru locatie, planuim sa cautam pe drum. Aveti vreo sugestie? 
    • Radu Ghita
      de Radu Ghita
      Salutare prieteni!
       
      Vineri seara, dupa ora 20, primesc un apel de la colegul si prietenul nostru Marius Taximetristu' Manole:
      "- Salut, nea Radule! Sunt pe la kilometrul 30 pe A3 si merg catre Valea Cerbului. Ne adunam vreo 4 echipaje, vine si Nelu de la Fetesti.
      Ce faci, te bagi?"
      Dupa un scurt rationament in care am pus in balanta treaba ce o mai aveam de facut in ziua urmatoare versus dorinta de a lua o pauza de macar o zi , am dat raspunsul: Ok, dimineata sunt acolo!
       
      Asa am si facut. Doar ca, pana la plecare n-am mai avut stare. In jurul orei 4 dimineata, am legat rulota, am pus un minim necesar de apa, verificat functionare soba, verificat etc. etc.
      La sapte si jumatate eram in parcare la Metro pentru o sumara aprovizionare, apoi m-am intins la drum. Drumul liber pana la destinatie, iar din Busteni pana la locul de adunare parca nici gropile nu ma erau atat de multe si de adanci ca asta vara.
      Am ajuns, am coborat din masina si ne-am lasat prada emotiei revederii, imbratisari, pupaturi si strangeri de mana cu noii parteneri de ruloteala.
      La fata locului erau, de la stanga la dreapta: @Ionel Uruc si Codrina, Chivuta,   @Manole Marius
       

       
      si Virgil (tot de la Fetesti).
       

       
      Erau foarte prezenti  Stela si @Militoiu Ciprian, proaspeti forumisti, proaspeti posesori de rulota si la prima iesire cu rulota.
       

       
      Dupa o sumara dezbatere privind meniul zilei s-a mers si s-au facut cumparaturile necesare.
      In mod absolut firesc, am trecut la degustarea  licorilor bahice, ce ne inconjurau. O minunata tuica de caise Made by Uruc si o nu mai putin imbietoare tescovina de Floresti Mehedinti, uitata in beci si scoasa la lumina dupa ce au trecut peste ea cativa ani buni. Si servita cu masura
       
      WP_20171021_17_09_48_Pro.mp4
       
      Restul zilei l-am petrecut cu diverse activitati specifice intalnirilor de rulotisti: activitati administrativ gospodaresti, depanarea amintirilor legate de iesirile anterioare, servitul mesei, o mica plimbare, pregatirea lemnelor pentru focul in jurul caruia urma sa ne strangem catre seara. Totul intr-o atmosfera efervescenta, cu multe glume si multa veselie.
      Daca spui Marius Taximetristu', spui obligatoriu si  "cordon bleu" .
       

       

       
       
      Mai tarziu, doamnele au pregatit o ciorbita de pui cu bors, dreasa cu leustean din belsug si servita cu ardei iute. Codrina ne arata ca, in ceea ce priveste  pregatirea ciorbitei de pui, nu este admisa nicio eroare.
       

       
      Trecem la masa

       

       
      Spre seara, ne exersam un pic aptitudinile pentru supravietuire si aprindem focul utilizand asa ceva
       

       
      Mission accomplished!
       

       
       
      Se ineaca, mai apoi, o pastrama de oaie in bere.
       

       
      Si pentru ca tehnologia evolueaza necontenit, n-o mai cautam cu lumanarea ci cu lanterna.
       

       
      Virgil, dupa o metoda ancestrala pe care a refuzat sa o devoaleze, verifica temperatura optima a jarului pentru gratar!
       

       
      Treaba fiind  in regula, se pun bazele solide ale unui gratar
       

       

       
      Sa trecem la treaba!
       

       
      In jurul focului, inconjurati de noaptea friguroasa, ne aducem aminte cu drag de colegii cu care am petrecut clipe minunate, in alte iesiri.
       

       
      Ne amintim de fervoarea Crinei si de linistea filozofica a lui Petrica, de candoarea lui Petronel, de tocanita indelung mestesugita de glumele si cantecele lui @Dan Armeanu, de iepurele la ceaun al lui @Mugurel Vap Suilea si de pateuturile calde scoase din cuptor de sotia lui, de multi altii care ne-au facut sa fim bucurosi ca facem parte, alaturi de ei, din frumoasa familie forumrulote.ro
       

       
       

       
      II rog, pe cei pe care nu i-am mentionat nominal, sa ma ierte asigurandu-i in acelasi timp ca sunt la fel de apropiati sufletului meu, ca si cei mentionati mai devreme!
       
      Apoi, incet - incet, ne retragem in culcusurile noastre calde ca sa visam frumos despre prietenie.
      Dimineata fac un tur al taberei, incojurat de liniste si de aerul curat al padurii
       

       

       
      Am avut si paza asigurata, un ditamai "dulaul" imi arata una din schemele lui de karate
       

       
      Cam asta a mai ramas din focul de noapte
       

       
      Intr-un gest de mare prietenie si noblete, pentru ca anuntasem ca dimineata in jurul orei noua va trebui sa plec, acesti prieteni minunati au framantat in toiul noptii coca astfel incat sa creasca si sa fie gata dimineata devreme pentru gogosi. Sa ma pot bucura si eu de ele!
      Le multumesc tare mult pentru asta!
       

       
      Doina pregateste musdeiul de usturoi pentru langosi
       

       
      Pentru Chivuta, modelarea "din mana" a gogosilor, nu mai are niciun secret!

       
      Doina executa gogosi umplute cu branza si cascaval
       

       
      Uraaaaaa, avem gogosi!
       

       
       

       

       
      Facem fotografii pentru o cat mai buna aducere aminte, a clipelor minunate petrecute impreuna
       
       

       

       

       

       
      In final, o invitatie
       
      Gașca mea nu poate să stea liniștită
      Nici o clipă
      Hai și tu, dacă simți așa
      Vino-n gașca mea!
       
       
       
       
  • Activi pe această pagină   0 membri

    Niciun utilizator înregistrat nu vizualizează această pagină acum.