24 postări în acest subiect de discuţie despre Circuit Grecia - Iunie 2017
Circuit Grecia - Iunie 2017
-
-
Conţinut similar
-
de Andrei.N
Dragi colegi și cititori, cu o întârziere considerabilă postez despre vacanță mea de vara din Grecia.
Din păcate a fost doar una singură, dar o ieșire superbă și pe măsură, o excursie plină de voie bună, bucurie si multă, dar multă, relaxare.
Să derulez înapoi:
Suntem la sfârșit de 2023, afară este frig, plouă și o vreme tocmai bună de planificat o vacanță într-o zonă însorită așa că ne hotărâm să conducem o leacă mai puțin decât anul trecut în excursia din Lefkada și decidem să mergem in Halkidiki, și anume pe brațul Sithonia, deoarece are multe de oferit.
Zis și făcut, ne apucăm de research pentru campinguri. Am 3 opțiuni:
Armenitis, Rea și Thalatta.
În februarie 2024 încep să contactez campingurile care mi-au făcut cu ochiul pentru a rezerva perioada dorită de noi, din 30 iunie până în 10 iulie.
La Armenitis vad că este haos mare și aglomerație din poze, însă șoc și groază, nici nu aveau disponibilitate pentru perioada pe care o vizam.
Thalatta nu mi-a inspirat prea multă încredere, așa că am hotărât să trecem peste.
La Rea erau locuri disponibile și a fost, oricum, opțiunea principală pentru noi datorită abundenței de vegetație și a spațiilor de campare generoase.
Procedura de rezervare a fost simplă, mi s-a răspuns că nu se percepe un avans și să revin cu un e-mail pe la începutul lunii Iunie ca să confirmăm iarăși rezervarea. Zis și făcut, după care vine ziua de 29 unde punem bicicletele mari pe suport, iar pe cea mică a fiului cel mic în interiorul rulotei protejată mai ceva ca un bebeluș astfel încât să nu provoace neplăceri în timpul transportului și plecăm la drum.
La recomandarea unui alt rulotist alegem să ocolim puțin, și anume prin Veliko Tarnovo, deoarece drumul este mai bun până la Sofia și a fost semnificativ mai liber. Înspre Byala și intersecția unde drumul se bifurcă spre Pleven aveam un tren de autorulote și camioane în față, iar 90% dintre ele au virat la dreapta.
Facem o mică pauză de hidratare și întins picioarele, timp în care am stabilit unde vom face oprirea peste noapte.
În jur de ora 19:30 ajungem la punctul intermediar, un sat mic de munte, pe nume Stara Kresna, ce găzduiește un sătuc de vacanță cu acreditare de eco turism. Locul este bine amplasat, la altitudine, aveam să aflu mai târziu că este o zonă protejată și oferă o priveliște superbă. Există un bar/restaurant cât și o piscină, este un loc în care aș reveni cu drag. Gazdele de nota 10, am cunoscut echipa de instructori de rafting ce se distrează în fiecare zi pe râul Kresna. Campingul încă nu este amenajat, dar a fost perfect pt o noapte.
ATENȚIE: Dacă alegeți să mergeți cu rulota vă recomand să lăsați ansamblul parcat înainte de a începe ultima urcare, unde se termină drumul asfaltat, deoarece este nevoie să faceți viraj la stânga ca să puteți intra în camping și e bine să urcați cu un ușor elan. Eu nu am știut că urcarea este ușor abruptă, pe drum pietruit, și a fost complicat să intru din prima fiind o mașină parcată aiurea, în drum, așa că a trebuit să opresc în rampă ca să îi rog să mute mașina respectivă, iar apoi a trebuit să dau înapoi, greutatea rulotei trăgea tot ansamblul înapoi spre vale și un șanț....a fost cu peripeții dar am reușit să urc de mă aplaudau bulgarii la sfârșit.
A doua zi continuăm, iar după numai câteva ore ajungem la destinație. Nu știam de înainte era despre cât de curată și plină de vegetație este partea de nord, apropiată orașului Nikiti, față de partea sudica, foarte aridă, unde numesc Sarti pe post de exemplu.
Ajungem la camping, las ansamblul parcat la intrare, merg la recepție și sunt apoi însoțit să aleg unul din cele 5 locuri disponibile ce aveau să se umple până seara. Prima impresie despre loc a fost că am pășit într‐un paradis verde și foarte curat, lucru de apreciat la un spațiu așa mare. Campingul are un market micuț, un restaurant cochet cu prețuri prietenoase, oferă și rulotele proprii spre închiriere, însă cred că au și spații permanente de închiriat pt întreg sezonul. Oferă și bărci pentru excursii către laguna albastra și plajele din zonă. Există o bucătărie comună, suficiente grupuri sanitare și zone pentru dușuri (cele pentru bărbați erau în curs de modernizare și cred că vor fi noi în 2025).
Mergem către locul nostru, garăm rulota, pregătim amplasamentul, montez cortul alături de ajutoarele mele și plecăm repede spre plaja situată la 100m distanță. Vine seara, facem cina și planul pentru ziua ce urmează. Atmosfera este foarte liniștită, feerică pot spune datorită vegetației. Am discutat cu proprietarii și mi-au spus că au deschis prima oara în anul 1980.
Dezavantajul spațiului pe care l-am ales ar fi că se află la o distanță de 250-300m față de grupurile sanitare și punctul pentru deversarea casetei chimice însă nu m-a deranjat prea tare.
Alegem pentru prima zi de ședere să mergem la Karydi Beach din apropiere. Suntem harnici, ne trezim devreme, ne bucurăm să alegem o zonă mai retrasă aproape de stâncile care împart plaja în două și ne bucurăm de o zi superbă pe malul apei. Plaja nu este amenajată cu șezlonguri, însă există un restaurant în apropiere și o rulotă ce comercializează snack-uri și băuturi.
La prânz mergem la o pizza, la o terasă/restaurant italian cu ambient plăcut, o terasa superba cu loc de joaca pentru copii si cu muuult gazon verde, după care spre căsuța mobilă pentru somnul de frumusețe, pe seară ieșim la plaja de lângă camping. Copiii își fac prieteni și pe timpul serii fie merg la locul de joacă amenajat fie se plimbă cu bicicletele alături de alți copii.
A doua zi am vizitat aceeași plajă, însă pentru prânz am ales un alt local cu mâncare destul de bună și prețuri decente.
O nouă zi, de această dată alegem plaja Portokali, sau Orange Beach, până la care facem o plimbare scurtă de 30 minute. Ajungem devreme și găsim parcare, lână un camper convertit dintr-un Land Rover Defender absolut superb, în pădurea de pini ce se află la marginea plajei.
Găsim o umbrelă cu trei șezlonguri, iar la scurtă vreme vine o domnișoară să ne anunțe că nu trebuie să plătim nimic peste consumației de la barul lor ce avea prețuri decente.
Se spune că pe timpul verii plajele grecești devin o extensie a litoralului românesc, lucru dovedit când soția se întâlnește cu o prietenă cu care nu se mai văzuse de multă vreme. Șansele pentru o asemenea întâlnire erau mai mici decât să se intersecteze pe stradă în București. Totodată am rămas surprins să văd o familie cu doi copii din România campată off, în pădurea de pini, pe un teren în pantă și cu multă umbră. Spun în ideea că nu existau facilități pt dușuri sau loc unde se putea deversa caseta chimică și nici curent electric.
La amiază ne retragem și urmăm rutina de seară.
Pentru dimineața următoare alegem Tigania beach unde am văzut recenziile cele mai mari pentru o plajă din Sithonia. Este la scurtă distanță de Sarti, loc până unde noi facem circa 45 min. Noi am parcat mașina undeva pe deal, însă aveam să aflăm că se putea ajunge până în apropierea plajei. A fost o idee bună să plecăm devreme, am ajuns la ora 9:10 și mai erau doar 5 umbrele libere. Ocupăm două dintre ele, iar la scurta vreme vine ospătarul să ne ia comanda pentru băuturi. Prețurile destul de ok ținând cont de amenajarea și curățenia exemplare. Umbrelele sunt făcute cu frunze mari ce oferă umbră pe toată perioada zilei, lucru de care ne-am bucurat până târziu. A fost ziua în care am stat cel mai mult lângă apă și totodată plaja noastră preferată.
Ne-am întors târziu în camping, am sărit peste somnul de frumusețe însă ne-am culcat devreme.
Ziua următoare decidem să rămânem la plaja din camping după care vizităm partea veche a orașului Nikiti. Zis și făcut….ne aranjăm (doar mergem în civilizație, nu?), pornim și lăsăm campingul în urmă, intrăm în orașul care nu pare să aibă nimic diferit față de ceea ce am tot văzut prin Grecia (un amalgam de construcții de multe ori fără cap sau fără stil), până când începem să vedem clădiri vechi din piatră și drumul pavat în același ton. Parchez aproape de o piațetă ce părea centrală. Pornim la explorat și începem să urcăm admirând clădirile acelea vechi și fermecătoare. Aflu că orașul a fost construit în anii 1800 mai departe de țărm, spre munte, deoarece era mai ușor de apărat contra atacurilor piraților ce veneau pe mare.
În scurtă vreme ni se face foame și ne întoarcem către mașina care, culmea, era parcată aproape de restaurant Barcarolla, amenajat în același stil rustic la care decidem să luam o cină timpurie. Meniu cu doar câteva feluri de mâncare, însă aveam să aflăm că erau de excepție atât ca gust cât și plating….ce să mai, am găsit fine dining la preț de gyros.
La plecare observ, lângă mașina noastră, un Mini Cooper GP edition, foarte interesant. Mă apuc să-l studiez și vine proprietarul, un tânăr grec, pasionat auto și îmi explică puțin despre jucăria lui. Aflu că este o serie limitata, construită în numai 3000 de exemplare, o adevărată bestie pe roșu ci 306 CP, cu bancheta spate înlocuită de un half roll cage. Am rămas plăcut impresionat și nu aveam idee că există așa ceva.
Copii se plictisesc, le-am promis înghețată și ne întoarcem către partea nouă a orașului unde oprim la o gelaterie, bineînțeles.
Ajungem acasă târziu, la ora 22 și decidem să trimitem copilașii la somn…noapte bună.
Ați fost vreodată la mare să aveți impresia că vă aflați pe un lac sărat? Ei bine, asta am simțit la plaja din Porto Kuofo, singurul port natural de pe brațul Sithonia. Munții protejază plaja de curenți, asta făcând apa să fie foarte calmă. Plaja este foarte întinsă, partea mai lată fiind concesionată de două hoteluri mari, însă noi am stat la capătul opus, chiar unde începe portul, în fața unui bar micuț ce avea câte două rânduri de șezlonguri. Mi-a plăcut foarte mult aspectul intim, lipsa aglomerației, părea că este o zonă preponderent pentru localnici. Vechea clădire a pieței de pește se afla la doi pași. Câteva clădiri vechi, case de pescari, încă supraviețuiesc și completează imaginea de mai sus.
Doamna mea, in ziua aceasta, avea poftă de calamar umplut așa că mi-am trimis ajutorul cel mare să caute cel mai bun preț pentru acest preparat la restaurantele ce se întrezăreau în port. Misiune îndeplinită pe deplin, însă îl provoc la o plimbare si mergem împreună ca să-mi arate ce a găsit. În zare văd un restaurant cu aspect rustic pe care îmi doresc să îl inspectez îndeaproape. Pornim agale, povestim și râdem pe drum, iar timpul a trecut imediat. Observ o ambianță clasică grecească cu mobilier vechi, cer un meniu, observ prețurile semnificativ mai mici decât la celelalte localuri mai comerciale.
Discut cu proprietarul, un grec mândru la 50 de ani care in timp ce îmi spune cu patos că el este pescar arată spre vasul său, iar localul este deschis tot timpul anului, la el găsesc pește proaspăt. Îi spun că ne dorim calamar umplut, pe care nu-l are în meniu, dar îl poate face. Calamarul era la 12 euro în meniu, ni-l servește la același preț gătit conform cerințelor. Batem palma, îi spun că suntem un grup mai mare (ne-am făcut prieteni pe plajă) și venim într-o oră.
Vă pot spune că tot ce s-a comandat a fost excelent, iar nota de plată la preț de fast food. Mi-ar fi plăcut să revenim însă în acest punct nu mai aveam prea multe zile la dispoziție.
După masă ne luăm rămas bun de la prietenii noștri și ne îndreptăm fiecare spre casele lor.
Ușurel am ajuns la finalul sejurului, iar pt ultima zi alegem să rămânem la plaja de casă pentru o zi relaxantă. După amiaza târzie aleg să fac o plimbare cu bicicleta la plajele din jur, unde m-am bucurat de o priveliște fantastică.
Pe timpul serii alegem să vizităm portul de unde se pleacă în croazierele din jurul brațului, așa ajungem la Ormos Panagias, un fost sat pescăresc de unde cumpărăm câteva suveniruri și admirăm o “corabie de pirați”. Ne întoarcem acasă, strângem cortul și multe acareturi împăștiate in jurul rulotei ca să ne fie mai ușor ziua următoare.
Suntem harnici, ne trezim devreme, mergem pentru o ultimă oră la plajă, înotăm puțin după care ne pregătim. Strângem bicicletele, ridicăm ancora, legăm rulota și pornim. Oprim la ultima benzinărie din Grecia , pt o mică pauză de răcoritoare sau sandwich. Au o parcare imensă unde cred că se poate campa pentru o noapte, au și parcare de camioane. Benzinăria este una tip old school, cu farmec pt mine, iar în timp ce stăteam la umbră ca să mănânce copiii observ un vechi service auto undeva jos, se coboară pe lângă stație, dar ochii mei de pasionat auto se opresc pe un BMW E30 vechi și un Mercedes ce pare 190.
Alegem același traseu la întoarcere însă ne dorim să oprim la camping 7 Lakes, https://maps.app.goo.gl/zibGSP1pRTfsokKf6 despre care am mai vorbit aici, care a mai majorat prețurile față de anul 2023 și au schimbat recepționera cu o persoană mai puțin potrivită pentru acest job. Ajungem pe la ora 17, lăsăm rulota și mergem la un restaurant aflat la 500 m de camping, iar la întoarcere prindem un apus fabulos....din păcate sistemul forumului nu îmi permite să încarc aceste fotografii.
Alegem să petrecem o singură noapte, însă preferăm ca dimineața următoare să ne-o petrecem la complexul acvatic de lângă, după care ridicăm ancora și pornim spre casă.
Concluziile noastre au fost pozitive, ne-a plăcut foarte mult locul, ni s-a părut magic și am decis unanim să revenim în acest loc și anul viitor. Sithonia are multe de oferit, nu am parcurs nici măcar jumătate. Costul cazării pe noapte a fost 45 Euro pentru familia noastră, cu un copil de 12 ani și unul de 6. Locurile de campare sunt mari, cu acces la curent electric și apă la fiecare, iar noi am avut acces facil spre plajă și a contat enorm.
Locul este foarte ofertant și bine îngrijit. Am avut vecini un cuplu de pensionari italieni cu care ne-am împrietenit, erau acolo pentru toată vara, iar in perioada pe care am petrecut-o în camping le-au venit cel puțin 3 familii de prieteni. Oamenii aceia erau foarte modești, foarte prietenoși, a fost o plăcere să îi avem în preajmă.
Vacanțe plăcute tuturor!„
-
de Andrei.N
La sugestia colegului nostru @Mihai-Arad mut discutia despre vacanta aici, desi aș fi preferat sa postez aventurile mele legate de rulota in acel topic.
Cu ocazia aceasta repar greșelile făcute cu fotografiile postului precedent.
Incepem cu punctul de plecare si entuziasmul cu care toata lumea a impachetat si mai apoi sa incarcam bagajele care, spre surprinderea noastra, au fost mai putine decat am crezut initial...cine pleaca cu copii intelege.
Pornim de acasă, mașina este spalata, catelul este si el cu noi, recapitulam ca avem tot ce ne trebuie, pornim motorul, iesim din curte (ne-am propus sa fie la ora 10...s-a intamplat la ora 12), directia spre parcarea unde hiberneaza rulota.
Ajungem si aici, mai punem cateva lucruri in casuta mobila, o cuplam, ne asiguram ca functioneaza totul si....plecaaaam....o ora mai tarziu
Ajungem in vama, nu era prea aglomerat, trecem in 10 minute, directia Russe - Pleven....insa dupa 10 minute baiatul cel mare spune cuvintele magice "am nevoie la toaleta". Un inceput fabulos, gasesc o benzinarie self service, oprim la umbra, oprim motorul, verificam rulota sa fie ok, toata lumea merge la rand spre toaleta .... plecam.
Pornim mai departe, urmatoarele cuvinte magice urmeaza imediat cum intram pe autostrada, in apropiere de Sofia, aleg o statie Shell. Pauza toata lumea, eu cumparat o cafea, pornim mai departe si ajungem seara in camping 7 lakes, situat la poalele masivului Rila, de unde se fac drumetiile catre cele 7 lacuri (mai mult despre asta mai tarziu). Am gasit un camping frumos, proaspat amenajat, zona de co-working cu AC pentru momentele cand mai sunt lucruri de rezolvat din concediu. Ne-am bucurat si de bucataria comuna este pur si simplu superba, amenajata cu de toate, inclusiv smart TV, zona dusurilor este foarte bine gandita astfel incat sa existe un loc uscat unde se pot pune hainele si produsele de toaleta fara a putea fi udate. Spatiile sunt cu pietris in zona de campare + iarba verde ca si delimitare, exista bransamente de apa si curent pentru fiecare loc. Ne instalam si, repede, reperam o familie foarte draguta din Ploiesti cu care am stat la povesti restul serii, copiii nostri jucandu-se impreuna.
A doua zi dimineata facem procedura de check in, primim tichetele pentru accesul catre zona de strand termal ce este adiacenta campingului si.....aici urmeaza partea preferata a copiilor, la BALACEALA!!!!
A doua zi, dimineata devreme, pornim catre Grecia. Drum liber pana la Kulata, trecut de vama in 5 minute si oprim la un restaurant asezat intr-un loc idilic, un restaurant unde opresc acum foarte multi localnici. Mi-am imaginat ca inainte de constructia autostrazilor era plin de turisti aflati in tranzit catre si dinspre Grecia.
Urmatoarea destinatie: Gold Beach camping. Locatia este foarte buna, situata la doi pasi de o plaja intinsa cu nisip, fara sa fie amenajata cu exceptia unei zone mici de sezlonguri ce apartin tot de camping, unde am observat ca vin si foarte multi localnici ai zonei. Pe timpul noptii erau grupuri de greci la un gratar, sau poate doar cu un generator si depanau povesti, etc. Campingul este un mix ciudat intre rulote amplasate permanent, casute, zona de corturi si zona de rulote, dar cumva functioneaza interesant impreuna. Restaurantul lor este de vis iar personalul foarte amabil si dornic sa ajute. Video Camping
Din pacate am ramas doar 2 nopti, continuand apoi catre Lefkada.
Drumul a fost foarte simplu, am plecat dimineata, iar dupa amiaza eram deja la destinatie. Prima chestie interesanta pe care am vazut-o la plecare a fost o livada de kiwi.
-
de Alin Mihaila
Pentru cei aflati in tranzit spre Grecia, un popas excelent ar fi Camping Verila din statiunea Sapareva Banya. Noi am ajuns aici din intamplare, la intoarcere din Albania intrucat breteaua spre camping Kromidovo era blocata pentru asfaltare, asa ca ne-am continuat drumul. Am stat o singura noapte in camping, insa Sapareva Banya merita mai multa atentie fiind o statiune foarte draguta la poalele muntilor Rila. Locurile de campare nu sunt delimitate insa e loc destul pentru toata lumea. Noi am platit in jur de 100 lei pe noapte (2 adulti+2 copii).
Ce nu prea mi-a placut este accesul care la un moment dat este in panta, cu drum de tara, dar cu o abordare linistita si cu rabdare se rezolva. In camping am gasit multi nemti, cehi, dar si o rulota din Romania.
Din pacate n-am reusit sa fac poze, dar gasiti mai multe detalii pe site.
-
de Alin Mihaila
Salut,
Intrucât a trebuit să renunțam anul acesta la vacanta noastră din Țările Baltice, ne-am gândit ca parcă riscul n-ar fi atat de mare dacă am trage o fugă în Grecia. Totuși n-aș vrea să merg până în Peloponez, ci mai în nord, o vacanța mai de leneveală. Am văzut câteva sugestii pe aici, pe forum, dar mă gândesc că poate n-au fost prezentate chiar toate camping-urile . Așadar, vă rog să mă ajutați cu câteva recomandări. Căutam un camping nu foarte mare, nu foarte aglomerat, cât mai aproape de apă, care e musai să fie cristal. Relieful zonei am prefera să nu fie plat, gen litoralul românesc... Mulțumim anticipat!
-
de Nelu Z
SALONIC (Thessaloniki) - GRECIA
Din cauza lipsei timpului v-am ramas dator cu continuarea concediului de anul trecut..
Acum ca este vremea asta, cum se spune de numarat banii si de facut copii ..... ce aveam de facut ?
Copii i-am facut, au crescut mari, acum fiind la varsta sa faca ei copii, banii acum se numara automat, asa ca ... hopa pe FORUM.
Harta traseului parcurs(dus-intors) am postat-o in Camping Ouranoupoli Grecia, dar deoarece a trecut mult timp o pun din nou si va reamintesc cateva obiective ale traseului.
Iesirea din tara am facut-o pe la Vama Veche. In Bulgaria am campat la Saint George Resort, de unde am vizitat Cap Kaliakra, Balcic-ul, Nisipurile de Aur(vezi postare).
Am continuat traseul spre Grecia prin Makaza, am campat in Camping Fanari (vezi postare), la Ouranoupouli pentru croaziera de la Muntele Athos (vezi postare) si urmatorul obiectiv a fost cel care face obiectul postarii de fata, SALONIC-ul.
Traseul ales nu a mai fost cel de-a lungul coastei, pe care venisem, a fost cel de mai jos:
Drumul desi unul secundar, a fost unul relativ bun, nu ca cel de pe coasta, ci unul montan, dar cu peisaje superbe.
Solutia aleasa pentru vizitarea orasului(din lipsa de timp) a fost parcarea masinii si a rulotei intr-un Free Parkink de la intrarea in oras, luat autobuzul pana in centru (Turnul Alb), si de acolo Buss-ul Hop and Hop.
Despre Salonic citisem si auzisem cate ceva, dar cu totul altceva este cand vezi cu ochii tai.
Culorile predominante in oras sunt rosu, galben, albastru, din acest punct de vedere parca eram in Romania.
Credeam ca Bucurestiul este cel mai aglomerat oras, dar Salonicul il intrece cu mult.
Dezvoltandu-se mult peste posibilitati a crescut de la mare spre coline, cu strazi inguste unde greu trec 2 masini una pe langa cealalta, asa ca m-am felicitat ca n-am intrat cu rulota in oras.
Mijlocul de transport predominant aici, este scuterul. N-am vazut in viata mea atatea motoscutere si motociclete in circulatie.
Ca si comparatie, sunt cam cum sunt biciclistii in Olanda sau Danemarca.
Placut impresionati, dar si obositi, ne-am intors in parcare, ne-am recuperat rulota si am pornit spre Paralia, urmatorul nostru obiectiv.
-
-
Activi pe această pagină 0 membri
Niciun utilizator înregistrat nu vizualizează această pagină acum.