Memorialul Durerii de la Sighet

[Ovidiu-Betty 5.612]

Vă salutăm și din locul unde se agață harta României pe perete... de lângă cuiul cu pricina. 

 

Am lăsat la urmă această prezentare a unui loc pe care l-am "călcat" în periplul nostru prin Maramureș, un loc, cum spunea cineva, unde "moartea s-a jucat cu oamenii".

Este vorba, cum poate mulți bine v-ați dat seama despre Memorialul Durerii de la Sighet, care a fost amenajat începând cu anul 1993 la propunerea scriitoarei Ana Blandiana, a cărei voce (înregistrată) te întâmpină din primele momente după ce ai pătruns pe vechea poartă a fostei închisori politice, construită în anul 1897 de administrația austro-ungară și care între 1918 și 1945 a funcționat ca loc de detenție comun iar între 1945 și 1950 va funcționa ca un lagăr de exterminare a celor ce se opuneau regimului comunist, respectiv de eliminare și reducere la tăcere a elitelor culturale, naționale și religioase ale României.

Memorialul Durerii de la Sighet, din 1995 se află sub egida Consiliului Europei, la fel ca și Memorialul de la Auschwitz din Polonia și Memorialul Păcii de la Caen din Franța, fiind printre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului. 

Ce ne-a frapat este că Memorialul este situat/amenajat în fosta închisoare politică din Sighet aflată chiar în centrul orașului și faptul că s-au putut petrece asemenea grozăvii după doar un metru de ziduri, păzite, ce-i drept cu strășnicie la acea vreme.

Memorialul e amenajat pe mai multe secțiuni , în câte una sau mai multe foste celule, singurele păstrate și amenajate ca la vremea funcționarii ca lagăr de exterminare fiind cele în care au fost încarcerați și au și murit Gheorghe I. Brătianu,  

 

Iuliu Maniu,  

 

 

două celule de pedeapsă, câte una pe fiecare etaj

 

 

și una în care se desfășura interogatoriul sub tortură. 

 

Pentru a parcurge în liniște și a asimila atât de multă informație, e bine să vă rezervați cel puțin două ore pentru vizitarea acestui Memorial. Merită din plin să ne cunoaștem istoria așa cum a fost într-adevăr și nu cum am fost învățați (intoxicați) la vremea respectivă.

Secțiunile sunt dedicate tuturor păturilor sociale care au pătimit în urmă instaurării comunismului, foști demnitari, academicieni, profesori, clerici, militari de carieră,

 

țăranilor care s-au opus colectivizării,

 

mișcării de rezistență, regalității, perioadei naziste, mișcărilor sociale din Cehia, Ungaria, Polonia și țărilor foste membre ale Pactului de la Varșovia. 

poeților, scriitorilor și pieselor de teatru și filmelor interzise,  

radiourilor interzise în perioada Ceaușescu, Europa Libera, Vocea Americii, BBC,

etc, etc. 

Dacă vă gândiți să vizitați Maramureșul, făceți-vă drum și la Sighet, chiar și doar pentru a călca pragul acestui loc îmbibat de istorie adevărată.

Ca o paranteză, din cauza că am fost suspectat că ascult Vocea Americii (în anul 1987, în armată fiind pe aeroportul Otopeni), am fost mutat în mai puțin de două săptămâni la o unitate de munci din Galați. Ascultam ce e drept Vocea Americii dar nici vorbă în armată. Acasă înainte și după armată. Nu ratam în nici o seară de marți de la ora 22:30, jumătatea de oră de emisiune dedicată muzicii rock. 

Dar asta este o poveste, de spus în totalitatea ei între prieteni, seara în jurul focului de tabăra la o ieșire cu rulotele. 

Voi mai reveni cu seturi de poze cu informații care mie mi-au părut interesante și de reținut. Dați o mărire și citiți. Merită până veți fi acolo !

[Vlad Mihai 47]

@Ovidiu-Betty multumim pentru lectia de istorie! Chiar daca este o pagina neagra in istoria noastra avem obligatia de a o pastra vie in mentalul colectiv. Inca odata multumim pentru ampla prezentare si pentru efortul depus.

[Ovidiu-Betty 5.612]

Mi-a făcut placere @Vlad Mihai.

Mulțumesc pentru aprecieri și da, ai dreptate, a fost o pagină întunecată a istoriei care însă trebuie cunoscută de toți, nu numai de români. 

[Flavius Ivan 5.777]

@Ovidiu-Betty Mulțumim pentru prezentare și poze 

[Raul G 2.918]

Fotografii care ating, străpung sufletul .... 

Istoria care se uita se repeta; in aurora sufla vânturi rele, reci.

[Drinovan Ovidiu 990]

Multumim pentru prezentare! Interesanta!

[Cristi Enachescu 168]

Multumim @Ovidiu-Betty pentru lectia de istorie.

[Ovidiu-Betty 5.612]

Cum am promis, mai atașez câteva poze interesante și unele care chiar mi-au trezit amintiri.

Mulți veți păți la fel. 

Un fapt interesant ce l-am aflat este că în cadrul închisorii, pe perioada detenției 3 ingineri : ing. Stambulian Adrian, fost director al Uzinei de avioane I.A.R. Brașov, ing. Comandor Constantin Nicolau, fost Director al Aeronauticii Militare și ing. Sorin Tulea, fost inginer în cadrul Serviciului de încercări avioane din cadrul Uzinei I.A.R. Brașov, au proiectat și construit de la a la z o motocicletă, proiect care însă nu ar fi putut fi finalizat fără un grup de 40 de deținuți meseriași din cadrul secției Aiud Fabrică. 

 

Cine nu-și amintește, dintre cei care au trăit momentele, de cozile interminabile pentru o bucată de carne, un kg. de zahăr sau făină, sau o jumătate de unt, etc. 

Cine nu-și amintește de angajamentul și deviza pionierilor și a șoimilor patriei sau UTC-iștilor. 

Cine nu-și mai amintește de faptul că într-un sfârșit de săptămână circulau autoturismele cu numere pare iar săptămâna următoare cele cu numere impare, pentru a se face economie de combustibil. 

Cine nu-și amintește de aspiratorul Ideal, libretul de economii CEC, magnetofon Kashtan sau obișnuitul pick-up pentru care căutăm discurile de vinil rusești și alte și alte lucruri și obiecte ce ne amintesc de acea perioadă. 

Și cine nu a participat la Daciana ? 

Cam asta ar fi și este atât de puțin. 

Tocmai de asta merită să vizitați acest loc care trezește atâtea amintiri. 

Mai postez câteva fotografii cu holurile. 

 

 

 

[Bogdan C. 687]

Asa cum ne-ai obisnuit, o prezentare mai ampla si detaliata nu se poate!

Multumim. Sa calatoriti voiosi si sanatosi!

Drumuri bune si vant din spate!